„Dificultăţile se află, prioritar, în ceea ce… nu se vede“

Ne-am obişnuit ca, trecând pe Calea Victoriei, să admirăm „casa cu lei” – impunătorul Palat Cantacuzino -, mulţi dintre noi intrând să vizităm Muzeul „George Enescu”, aşa cum se petrece şi la Sinaia, unde turiştii (şi nu numai) se opresc la Vila „Luminiş”, aflată, de câţiva ani, ca şi cea de la Tescani, în administrarea Muzeului de la Bucureşti. Iar după o perioadă în care, din varii motive, Casa memorială de pe Cumpătu a rămas departe de manifestările muzicale, în această vară a găzduit, din nou, un concert oferit în cadrul Festivalului „Enescu şi muzica lumii”, pentru că noul director, Cristina Andrei, lucrând ca muzicolog şi muzeograf, de aproape două decenii, la Muzeu, cunoscând deci „din interior” şi problemele şi neîmplinirile, dar şi potenţialul celor 3 locaţii, a început să facă demersurile necesare reintrării lor cu adevărat în circuitul cultural. Ce ar trebui sau ce a lipsit până acum pentru ca „vizibilitatea” lor să fie reală şi consistentă?

„În ce priveşte vizibilitatea Muzeului din Bucureşti, nu am reuşit să depăşim o anumită limită – chiar ni s-a reproşat acest aspect – şi de către prieteni şi către… alţii. Cauza ar fi şi un anume specific al Muzeului destinat unui grup-ţintă, în primul rând melomanilor şi muzicienilor, dar la noi vin şi foarte mulţi copii, vin şi străini, dar… trebuie să recunosc că… nu dau năvală, deşi avem avantajul extraordinar de a fi într-o clădire care, ea însăşi, ar trebui să atragă. Nu ştiu de ce tot timpul a existat această reticenţă, dar în ultima vreme situaţia s-a mai redresat. Cred că publicul poate fi atras prin modernizarea mijloacelor de prezentare şi de mediatizare, prin internet – jocuri, touch-screen etc. – care atrag, având deja un site. În interior, trebuie schimbată expoziţia permanentă, dar nu s-a „mişcat” nimic pentru că peste câteva luni clădirea va intra în reabilitare, printr-un proiect demarat cu ani în urmă, dar a trenat din varii motive, aşa că… până acum nu s-a întâmplat nimic. Când clădirea va fi restaurată şi pusă în adevărata ei valoare, vom face şi acele schimbări absolut necesare, pentru că Muzeul trebuie să aibă tot ce înseamnă dotare modernă, poate chiar holograme… Pe de altă parte, nu avem un material documentar care să atragă, pentru că tezaurul nostru este prioritar pe hârtie – manuscrise, fotografii de o sută de ani, care reflectă şi activitatea prodigioasă de creator şi interpret a lui Enescu -, obiectele expuse fiind puţine; şi totuşi, expoziţia permanentă trebuie să arate mai viu, dar şi să reflecte toate etapele de viaţă şi de creaţie ale Maestrului. Acest conţinut va fi schimbat în totalitate, nemaivorbind de modalităţile de expunere, care vor fi aduse „la zi”, va trebui să găsim obiecte tridimensionale reprezentative (nu doar fracul şi ochelarii…), aşezate astfel încât să „respire”, să nu fie înghesuite printre hârtii. Iar în expoziţiile temporare ar trebui să valorificăm ceea ce avem în arhive, pentru că în acel context se poate aborda orice altă temă care priveşte personalitatea lui Enescu şi avem posibilitatea să apelăm şi la alte surse de documentare. Dar dificultăţile se află, prioritar, în ceea ce… nu se vede; acum am ca prioritate să punem la punct arhiva, să inventariem tot, proces început acum mulţi ani de zile, dar care nu s-a încheiat din diverse motive… Şi cu realizarea unitară a fişelor sunt probleme, pentru că s-au utilizat diferite tipuri de programe… Sunt aspecte care se pot rezolva, dar necesită foarte mult timp (şi trebuie accelerat ritmul de lucru) şi ar trebui să apelăm la colaboratori, apărând astfel problema financiară. Oricum, în expoziţiile temporare – de care, în ultimii ani, m-am ocupat personal –, am urmărit să prezentăm elemente inedite, aşa încât vom expune şi documente noi, descoperite în arhivă.”

Intrarea clădirii în reparaţii va determina, probabil stoparea acestor demersuri.

„Este adevărat, documentele vor fi împachetate şi depozitate, ceea ce ar determina încetarea lucrărilor de cercetare pentru o vreme, dar depinde cum se va lucra - aşteptăm să vedem cine câştigă licitaţia pentru construcţie şi, în funcţie de organizarea şantierului, vom vedea dacă o să mai avem acces la documente sau le vom depozita în altă parte, aşteptând până la revenirea noastră ’la sediu’.”

Anul acesta au avut loc, totuşi, manifestări care au atras un public numeros.

„Încercăm să înţelegem de ce, în ’noaptea muzeelor’, avem de fiecare dată enorm de mulţi vizitatori (era coadă la intrare şi un du-te vino permanent), de ce vin în acel context şi oameni care nu au intrat niciodată într-un muzeu?... Nu este vorba despre gratuitate, pentru că noi avem, în fiecare zi de 26 din lună, vizitarea gratuită a Muzeului. Cred că este mai curând un eveniment cu tentă mondenă – e mai interesant să vii noaptea, să umbli prin Bucureşti – vin foarte mulţi tineri care apoi nu mai intră în vreun muzeu - nu se mai duc în club sau în centrul vechi în acea noapte şi… e altceva. Au fost frumos în acele ore, şi cu momente muzicale, extrem de obositor pentru noi, dar în general, important este că vine lumea şi că ne simţim poate mai utili. Din păcate sunt puţini muzicienii străini care ne vizitează, ba chiar mi s-a părut extrem de ciudat faptul că nici cei care au cântat în Festivalul „Enescu”… inclusiv lucrări de Enescu, nu au fost interesaţi să vină măcar de curiozitate în casa lui. Dar concertele şi expoziţia pe care le-am prezentat în 19 august, onorând ziua de naştere a lui Enescu, au avut un mare impact la public, în toate cele 3 locaţii.”

Din câte ştiu, problemele administrative sunt destul de multe şi complicate.

„Aşa este, avem de rezolvat diverse aspecte, stăm foarte prost cu banii, se duc mulţi pe întreţinerea sediilor de la Sinaia şi Tescani, care sunt susţinute tot din bugetul alocat nouă. Acele centre funţionează, dar la Tescani avem de făcut lucrări capitale, care şi costă corespunzător, conacul trebuie renovat urgent, trebuie să asigurăm şi un circuit alimentar obligatoriu, fără de care nu vom mai primi avizul sanitar. Acolo activitatea este intensă în special vara, când se organizează tabere diverse, pe lângă cele iniţiate direct de Muzeu – cea de pictură, cu o tradiţie de zeci de ani, a fost onorată în timp de mari artişti -, apoi cazarea câştigătorilor Bursei ’Enescu’ acordată anual unor tineri compozitori – anul acesta au beneficiat Cătălin Creţu şi Tudor Mălăncioiu -, a avut loc şi un atelier de percuţie, în cadrul Festivalului „Orfeul moldav” s-au derulat şi anul acesta două recitaluri… În rest, devine greu să derulăm acolo activităţi, mai ales iarna, când avem probleme cu încălzirea. Trebuie să devină atractiv şi centrul de la Tescani, să extindem proiectele, să distribuim şi acolo cele realizate la Bucureşti, dar în acel spaţiu nu se pot face nici concerte deosebite. Şi acea secţie se vizitează, dar cu siguranţă la Sinaia sunt cei mai mulţi vizitatori.”

Ce preconizaţi pentru următoarele luni?

„Am avea nevoie de sponsorizare pentru activităţile culturale, astfel încât să avem măcar un concert pe lună, în special cu muzică românească, dar interpreţii trebuie plătiţi şi… nu avem buget separat pentru asemenea cheltuieli. Totodată, aş vrea să facem, până la sfârşitul anului, cel puţin o expoziţie şi să edităm (măcar) volumul V cuprinzând documente şi, dacă obţinem bani, să reedităm albumul iconografic George Enescu, Yehudi Menuhin şi România, pe care l-am semnat împreună cu Viorel Cosma, vândut foarte bine şi cerut în continuare, deşi rămâne (şi) eterna problemă a distribuţiei cărţilor. În Festivalul „Enescu” am avut un stand la sala Palatului şi astfel s-au cumpărat multe exemplare. Sper să reuşim şi atunci vom încerca să le prezentăm aşa cum merită un eveniment, mediatizat ca atare. Dar… cum află cei interesaţi, publicul? Avem un site, deja avem doi parteneri on-line, încercăm să facem şi un tur virtual al Muzeului, foarte bine venit mai ales în perioada în care clădirea va fi închisă. Dar atunci ne vom axa pe celelalte două sedii şi le vom „anima”. În 22 septembrie, marcând Zilele europene ale patrimoniului, toate cele 3 secţii au fost implicate, prin expoziţii, prezentarea taberei multimedia „Trance/Cultural” organizată de Asociaţia „Ephemair” sau concerte, dar pregătim o expoziţie dedicată centenarului Constantin Silvestri (omagiat în mai 2013), apoi o amplă expoziţie ce va fi deschisă în perioada Festivalului „Enescu” 2013, aşa cum am discutat cu directorul ARTEXIM, Mihai Constantinescu; dar până atunci, sper să se concretizeze o donaţie a unui bust în bronz al lui Enescu, eveniment la care, desigur, vom invita publicul, aşa cum poate va fi şi o expoziţie de pictură – dar… restul este surpriză.”

Noul director al Muzeului „Enescu” ştie bine ce şi cum ar fi de făcut pentru ca cele 3 sedii să intre cu adevărat în circuitul de interes public, îşi doreşte să concretizeze cât mai multe dintre proiecte sau… speranţe, dar se loveşte, de fiecare dată, de lipsa unor sponsori generoşi, prin contribuţia cărora să ne bucurăm şi de expoziţii şi de concerte şi de alte momente deosebite, în ambianţa elegantă şi atât de specială a clădirile ce poartă amprenta enesciană.

(21 septembrie 2012)

Anca Florea