„Odiseea Visotki“

Continuand ideea manageriala de a diversifica “oferta” repertoriala (si nu numai), Teatrul de Opereta “Ion Dacian" a acceptat propunerea controversatului regizor Alexander Hausvater de a monta un spectacol bazat pe muzica si mai ales pe textele cantecelor pe care, candva, le interpreta Vladimir Visotki. La conferinta de presa, regizorul a precizat ca acestea se adresau oamenilor certati cu legea, care traiau dupa propriile legi, optiune pe care o priveste ca pe o posibila modalitate prin care se opuneau regimului sovietic din acei ani. De asemenea, a mentionat faptul ca cele aproape 1.000 de cantece cu texte adesea incendiare erau ascultate in toata Uniunea Sovietica, dar si in Canada sau Mexic.

Pornind de la astfel de repere, spectacolul prezentat recent in premiera aduce in scena personaje dintr-o lume depravata, uneori trista, alteori disperata sau de o voiosie aproape isterica, oameni de conditie obscura confruntati si cu duritatea ofiterilor sovietici intr-o posibila inchisoare sau sectie de politie, dar si cu spriritul de ”gasca” sau cu bautura sau cu dragostea intre un borfas si o prostituata. Desfasurata intr-un spatiu inchis, devenit pe rand taverna, camera sordida sau celula (decoruri Alexandru Radu), actiunea aparent haotica aduce in prim plan personaje ce se caracterizeaza si prin costumatia stridenta (imaginata de Florinela Popescu), interpretate performant de catre actori, alaturi de solisti ai Teatrului de Opereta, care astfel abordeaza un teritoriu cu totul nou pentru ei, rezolvand adesea impresionant momentele impinse uneori pana la paroxism.
Dovedind un talent scenic aparte, ei reusesc sa joace si sa cante cu dezinvoltura si in general foarte credibil, efortul fiind cu atat mai mare cu cat majoritatea dintre ei contureaza tipologii foarte diferite, trecand cu rapiditate de la datele unei fete “de cartier” la cele ale politistului, de la un fel de dandy de mahala la condamnatul batut crunt etc.
Din pacate programul nu noteaza rolurile respective, astfel incat nu ramane decat sa-i numesc pe artistii care au sustinut partitura - Mihaela Strambeanu, sopranele Silvia Sohterus, Amelia Antoniu, baritonul Catalin Petrescu, Florentina Tilea, Viorel Paunescu, Vitalie Bichir, Oana Rusu, Natalia Trohin. Pentru rolul central a fost invitat actorul Igor Caras Romanov, care cu o voce ragusita asemanatoare lui Visotki, a cantat expresiv, in limba rusa, parte dintre piese, ceilalti preluand altele in traducere romaneasca. Adaptarea muzicala a fost realizata de Radu Captari si Daniel Jinga.

Jocul de lumini este important in conturarea atmosferei, proiectiile (light designer & video Lucian Moga) amintind insa, cand si cand, de cele folosite de Hausvater pentru opera Trubadurul de Verdi, pusa in scena in trecuta stagiune la Opera Nationala.

Cam 90 de minute, publicul asista la o avalansa de momente in permanenta miscare, in care gesturile (cam) obscene si trupurile dezbracate abunda (pentru ca Hausvater ramane fidel unui asemenea deziderat devenit deja o “marca” a spectacolelor sale), manifestarile psihopate alternand cu cele profund umane, trecand de la folosirea closetului la plansul umilintei, de la ghemuirea spaimei la agatarea asemeni maimutelor de liane.
In parte socati, in parte cuceriti de calitatea interpretilor care raspund cu curaj si stoicism cerintelor scenariului semnat chiar de regizor, spectatorii isi tin parca respiratia pana la caderea cortinei, schimband din cand in cand priviri jenate sau contrariate. Dar cine vine la o piesa montata de Hausvater stie la ce sa se astepte…

Sustinuta de Asociatia Culturala Openart, Odiseea Visotki este o provocare pe care, chiar si prin gazduire, Teatrul de Opereta si-a asumat-o, pentru ca, in fond, si spectacolul Cabaret socheaza cel putin la fel de puternic, figurand in continuare in repertoriul sau curent.