De 18 ani, bursa „Yolanda Mărculescu“

De 18 ani, Georgeta Stoleriu, în calitatea sa de reputat profesor de canto, acordă, în preajma zilei sale de naştere, o bursă ce poartă numele celei care, cândva, i-a fost, la rândul său, profesor, mentor şi model – soprana Yolanda Mărculescu -, pentru a-i onora memoria şi, deopotrivă, pentru a ajuta şi stimula tineri pe care, studiind la alte clase de cânt, îi consideră deosebit de promiţători şi înzestraţi cu reale calităţi vocale, dar şi umane. Cu credinţă, dăruire şi consecvenţă, a oferit, an de an, din propriile fonduri, bursa de 500 Euro (la început în dolari), ceea ce a uimit, a contrariat, s-a comentat şi apreciat, dar abia de curând gestul său a fost răsplătit printr-un premiu oferit de revista „VIP”, înmânat de preşedintele Emil Constantinescu; şi printr-o superbă coincidenţă, printre cei premiaţi s-a aflat şi unul dintre bursierii săi – tenorul Florin Budnaru, de câţiva ani solist la Teatrul de Operetă – şi una dintre celebrele sale foste studente – mezzosoprana Ruxandra Donose -, în timp ce o altă fostă studentă, devenită un nume de prestigiu – soprana Felicia Filip – a fost invitată să înmâneze un premiu. Şi, pentru a închide cumva „cercul”, în timp ce scriu aceste rânduri, ascult, în transmisiune directă de la Bayerische Staatsoper Munchen, spectacolul cu opera Don Carlo de Verdi, într-o distribuţie fastuoasă, în care se regăseşte şi soprana Laura Tătulescu, prim-solistă la vestitul teatru, cea care, în anii studenţiei, a beneficiat de o asemenea bursă, reprezentând o confirmare a datelor sale deosebite, dându-i curaj şi încredere tocmai ştiind că aprecierea Georgetei Stoleriu este foarte selectivă şi exigentă.

Pe scena sălii de concerte a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, seara în care urma să se decerneze o altă bursă a debutat, conform tradiţiei, cu un micro-recital susţinut de cei doi câştigători de anul trecut – tenorul Nicolae Simonov, afla la master la clasa c.d.a.dr. Gabriel Năstase (interpretând, cu un glas liric şi luminos, dublat de o tehnică sigură ce îi facilitează şi supleţea frazei bogat ornamentate – etalată în aria din oratoriul Magnificat de Bach – şi de  sensibilitate şi înţelegere stilistică în Villacico de Navidad de Corselli) şi soprana Ana-Maria Szekely (pe atunci încă studenta Georgetei Stoleriu), căreia în 2011 i-a acordat o bursă similară Felicia Filip (vocea cristalină ca un clopoţel,  muzicalitatea şi de asemenea sensibilitatea cu o notă de ingenuitate, dar şi dezinvoltura expresiei s-au regăsit atât în liedul Paşii de Felicia Donceanu, cât şi în dificila arie din opera Manon Lescaut de Auber). I-au însoţit Verona Maier la clavecin, respectiv Inna Oncescu la pian.

Ca de obicei, Georgeta Stoleriu a apărut şi în ipostază solistică, alături de colegele din Studioul de muzică veche – Anca Iarosevici la viola la gamba şi aceeaşi Verona Maier la clavecin şi percuţie -, oferind două superbe suite – prima în sonuri medievale, cea de a doua din muzica scoţiană -, în care melancolia, umorul, nostalgia, visarea şi voioşia au alternat cu eleganţă şi rafinament, păstrând permanent o aură de distincţie şi seninătate, subliniată şi prin glasul sopranei care continuă să impresioneze prin prospeţime şi fineţe, prin linia impecabilă şi culorile cu care creionează stări şi trăiri, cu un firesc şi o linişte interioară suverană.

Un regal de muzică bună, excelent interpretată, la finalul căruia s-au deschis mult aşteptatele plicuri, Georgeta Stoleriu anunţând că acordă bursa pe 2012  sopranei Elena Dincă, anul I master la clasa condusă de Cristina Soreanu; apoi, aceeaşi Felicia Filip a urcat pe scenă pentru a oferi o nouă bursă similară unei alte soprane, de această dată de la clasa… fostei sale profesoare, Georgeta Stoleriu – Giorgiana Vârjoghe, din anul III; emoţia celor două tinere a fost pe măsură, mai ales că, prin tradiţie, nimeni în afară de cea care acordă bursa nu ştie numele respectiv. Lacrimi, uimire, mulţumiri şi promisiuni în strădania de a (re)confirma încrederea, au încheiat o seară specială, în care generozitatea şi muzica tălmăcită cu adevărat frumos (în cel mai pur sens al cuvântului) ne-au făcut să ne simţim bine în plan spiritual şi sufletesc, aplaudând îndelung interpreţii şi câştigătoarele burselor, cântându-i, în final, „La mulţi ani!” Doamnei Georgeta Stoleriu, care ne-a dat întâlnire… peste un an, la un nou „episod” al bursei Yolanda Mărculescu”. Dar până atunci, o vom reasculta în recital, dar pe scena Ateneului, în 5 februarie…

(23 ianuarie 2012)

Anca Florea