Evenimente de toamnă

În plină desfăşurare a Festivalului „Enescu“, în ţară a început stagiunea, parte dintre teatrele lirice pregătind însă noi ediţii ale unor festivaluri de tradiţie. Spre exemplu, Opera din Timişoara a propus, în deschidere, un superb spectacol cu Turandot, urmat de o altă creaţie pucciniană - Boema - în care tenorul Teodor Ilincăi (de la ONB), deosebit de apreciat în partituri „eroice”, a abordat pentru prima oară un rol de factură total diferită – Rodolfo -, lucrat sub îndrumarea ilustrului tenor Corneliu Murgu – directorul teatrului – şi a dirijorului italian David Crescenzi, reuşind astfel să demonstreze că, deşi încă stângaci, poate să „atace” şi o ţesătură care necesită, pe lângă sunete frumoase, şi frazare, supleţe, maleabilitate. În acea seară, soprana Ioana Mitu a apărut în Musetta, personaj ideal pentru calităţile sale vocal-interpretative, puse în valoare însă doar ca invitată a Operei timişorene, unde directorul are ca preocupare constantă promovarea tinerilor de talent din ţară; un exemplu elocvent este şi baritonul ieşean Bogdan Zaharia, angajat anul acesta, aplaudat, la rândul său, în rolul Marcello, în timp ce soprana Narcisa Brumar a fost, din nou, o convingătoare Mimi, asemeni basului Octavian Vlaicu în Colline şi, de fapt, a întregii distribuţii omogene, cu eroi tineri, charismatici, buni actori, evoluând în compania orchestrei şi a corului, ca de obicei, la înălţime (exceptând decalajul din actul II), sub bagheta lui David Crescenzi, precis, entuziast şi eficient. Dar dirijorul şi instrumentiştii au dovedit că pot fi performanţi şi în concert, propunând, la Domul romano-catolic, un program Bach, Cimarosa, Vivaldi susţinut de Orchestra de cameră a Operei (concert-maestru Ovidiu Rusu), solişti fiind membri ai ansamblului – excelenţii flautişti Gianluca Vanzelli şi Pavel Şanta şi violonista Corina Murgu (deopotrivă concert-maestru) care, după realizarea sensibilă şi impecabilă tehnic din Anotimpurile, a apărut în faţa publicului şi a doua zi, dar pe scena teatrului, pentru a cânta, cu fineţe şi căldură, Meditaţie de Massenet, în cadrul unei seri „In memoriam Peter Jecza”, dedicată apreciatului sculptor plecat mult prea curând din această lume. Întregul program, conceput de soţia artistului, Sorina Jecza, a avut ţinută şi eleganţă, onorat de instrumentişti cunoscuţi precum pianiştii Manuela şi Dragoş Mihăilescu, violoncelista Alexandra Guţu, sopranele Teodora Cicur şi Simina Ivan (sosită special de la Staatsoper Viena), baritonul Dan Patacă, dar şi violonistul Gabriel Popa, pianiştii Sorin Dogaru şi Dragoş Zaharescu, abordând pagini în general adaptate momentului împlinit prin imagini ale maestrului omagiat, proiectate pe fundal, dar şi prin textele elevate citite expresiv de actorul Demeter Andras, într-o atmosferă aparte, unanim apreciată de spectatorii numeroşi şi avizaţi. În paralel însă, se pregătea noua montare a operetei Văduva veselă de Lehar, prezentată în 30 octombrie în cuceritoarea viziune a lui Mario de Carlo (spumoasă regie, strălucitoare scenografie),  beneficiind de o distribuţie ce alătura tinere debutând cu aplomb şi date vocal-scenice perfect adaptate cerinţelor – Mihaela Marcu (Rosalinda), de la o apariţie la alta în progres continuu şi aceeaşi Ioana Mitu, parcă făcută pentru Valencienne – şi experimentaţi interpreţi ai rolurilor respective – Cristian Rudic (cuceritor Danilo), Cristian Bălăşescu în Camille, Marius Iuliu Mare în Mirko şi toţi cei care, cu profesionalism şi mai ales cu implicare şi ştiinţă au construit un spectacol captivant, fluent, plin de umor şi poezie, sub bagheta lui Victor Dumănescu, aducând un plus de strălucire şi nerv, colaborând deopotrivă cu orchestra recunoscută pentru maniera în care simte spiritul operetei, dar şi cu corul (pregătit de Laura Mare), ansambluri apreciate superlativ şi în Festivalul de gen de la Kufstein – Austria, melomanii ovaţionând îndelung o producţie de mare succes.

Şi tot cu o premieră s-a încheiat ediţia XI a Festivalului „Elena Teodorini” de la Craiova, Teatrul Liriic propunând Dance with Me ce marca debutul tânărului actor Laurenţiu Nicu în calitate de regizor-coregraf, colaborând cu inventivul scenograf Răsvan Drăgănescu şi cu entuziaşti actori-dansatori care, punctând repere ale dansurilor din diverse epoci, rezervă o bună parte din spectacol genurilor îndrăgite de tinerii de azi, astfel încât colajul muzical şi mai ales mişcarea scenică i-au cucerit pe cei aflaţi în sală, care au dansat la rândul lor şi au aplaudat minute în şir implicarea cu totul deosebită a tuturor interpreţilor în demersul artistic - soliştii Floriana Ion, Andreea Iordache, Alina Triţă, Alina Onofrei, Dragoş Teodorescu, Vlad Popescu, Radu Alexandru, dansând alături de Laurenţiu Nicu - şi membrii ansamblului – Andreea Pretorian, Adina Anghel, Radu Mic Gabriel, Marius Uţă, Alin Păun –, plăcerea de a dansa partitura creată de colegul lor pe măsura calităţilor fiecăruia dintre ei, senzaţia de spontaneitate şi de trăire la maximum mai ales în partea a doua, aşa cum generaţia tânără reacţionează într-o discotecă. Urmărind spectacolul, am avut sentimentul că, pe lângă o discretă dar eficientă educare a spectatorilor care descoperă „ceva” din lumea de altădată, noua producţie poate fi o alternativă la ceea ce se petrece în cluburi, dar cu un plus de bun gust şi profesionalism, devenind o tentaţie irezistibilă pentru adolescenţii care astfel pătrund în sala teatrului fără reticenţe, încântaţi că tot ce se întâmplă pe scenă li se adresează într-un limbaj familiar. Este poate cel mai important câştig al premierei care a dovedit şi faptul că investiţia de încredere a directorului Florian George Zamfir a avut efectul scontat. Manifestările au inclus şi spectacole de operă sau concerte în care oaspeţi din ţară şi din străinătate au evoluat în compania artiştilor din Bănie – Traviata de Verdi, cu Diana Ţugui, Sandor Balla şi Hector Lopez (mexican angajat la Opera bucureşteană) în rolurile principale, la pupitru fiind directorul Florin George Zamfir, cel care a dirijat apoi şi Gala desfăşurată în Piaţa Mihai Viteazul, organizată în colaborare cu Primăria şi Consiliul judeţean, susţinută de ansamblul teatrului şi de solişti precum Georgeta Grigore, Anca Pârlog, Doina Sărsan, Diana Ţugiu sau Ioan Cherata; au urmat Don Pasquale de Donizetti - în care apreciatul bas Sorin Drăniceanu a cântat alături de Ion Sandu Filip şi de solişti invitaţi de asemenea de la ONB – Florin Simionca şi Mihaela Moţoc -,  sub bagheta italianului Pier Giorgio Calabria - şi un spectacol pentru copii – Soldăţelul de plumb de Capoianu. Iar iubitorii dansului au aplaudat şi o producţie montată cu câteva luni în urmă – El Amor – aducând farmecul tangoului în viziunea coregrafului Francisc Valkay. O diversitate binevenită, răspunzând (şi) prin calitate aşteptărilor unui public numeros, conducerea teatrului reuşind astfel să realizeze un festival atractiv, chiar şi în condiţii de maximă austeritate financiară.

Deloc întâmplător, în aceste zile artiştii celor două teatre sunt aşteptaţi fie în Germania, fie în Olanda, unde sunt deosebit de apreciate prin numeroasele spectacole şi concerte prezentate în ultimii ani, ansamblul timişorean urmând să susţină 11 seri cu Carmen de Bizet, în care se vor regăsi parte dintre soliştii deja menţionaţi tocmai pentru că sunt foarte buni, în timp ce craiovenii vor propune Tosca de Puccini, într-o distribuţie internaţională.

(6 noiembrie 2009)