Experiment „Romeo şi Julieta“

Am comentat pe larg, imediat după premiera din aprilie 2009, succesul excepţional al musicalului Romeo şi Julieta de Presgurvic, în montarea semnată la Teatrul de Operetă de Kero, apreciat regizor din Ungaria. Iată că spectacolul a fost prezentat, în urmă cu câteva luni, şi la Budapesta, în 2 reprezentaţii bilingve, în cadrul Bienalei (Festivalul de Cultură al maghiarilor), reacţia publicului fiind, şi de această dată, incendiară.

Un motiv în plus pentru ca, în 20-21 februarie, să fie oferit şi bucureştenilor în acea versiune, alăturând artişti români şi din ţara vecină, o sală arhiplină aplaudând entuziast evoluţia unitară, deosebit de echilibrată atât sub aspect vocal, cât şi scenic, a întregii distribuţii, combinaţia de replici în română şi maghiară fiind atenuată şi prin traducerea electronică în limba engleză, dar mai ales prin faptul că soliştii oaspeţi au învăţat şi câteva cuvinte în româneşte, în timp ce câţiva solişti incluşi constant în producţia Operetei au vorbit fluent… bilingv. Deşi acelaşi regizor a montat ambele versiuni, s-au remarcat şi diferenţe de abordare, astfel încât, spre exemplu, am preferat maniera nobilă şi apariţia elegantă a lui Capulet (Csuha Lajos), comparativ cu cea a „decăzutului” din interpretarea de la noi, în schimb Doica (Polyak Lilla) a fost mai curând primadonă, tânără, frumoasă, departe de umorul suculent al interpretei noastre, mult mai apropiată ca vârstă şi apariţie de cerinţele rolului (ceea ce, de altfel, a şi determinat aprecierea entuziastă a Claudiei Hanghiuc în spectacolele de la Budapesta). De asemenea, Julieta a fost, sub toate aspectele, exact ceea ce trebuie în interpretarea tinerei Vago Bernadett, care a făcut un cuplu ideal cu excelentul nostru Jorge (George Papagheorghe), parcă mai bun de la o reprezentaţie la alta. Iar pasiunea, dăruirea cu care evoluează întreg ansamblul a fost, şi de această dată, impresionantă, fiecare trăind cu o intensitate maximă personajul, fie el de prim plan sau „de grup”. Din nou minunat Adrian Nour în Benvolio, asemeni Adinei Sima în Lady Montague, realizând excelent înfruntarea cu Lady Capulet (Furedi Nikolett), aplauze meritând din plin şi Victor Bucur pentru performanţa sa în Mercutio, bun din nou Ernest Fazekas (de la Operetă) în Tybalt, corect Andras Demeter în Lorenzo, asemeni lui Zsolt Homonay (Paris) sau lui Imre Sebastian (Prinţul din Verona). Ca de obicei, orchestra a sunat foarte bine, dirijorul Balasz Stauroszky reuşind să coordoneze (trecând peste uşoarele dezechilibre) dificila relaţie între cei ce cântau pe scenă, secvenţele instrumentale înregistrate şi cele „live”, astfel încât a rezultat un spectacol care, cu adevărat merita văzut, ascultat şi aplaudat. Poate că excesul de zel a făcut ca, în special în partea a doua, sonorizarea să aducă decibeli în exces. Dar cei aflaţi în sală, printre care s-au regăsit şi numeroşi ambasadori, invitaţi de Ambasada Ungariei, manifestarea având loc, printr-o coincidenţă (sau nu), chiar în zilele în care miniştrii Culturii din cele 2 ţări au semnat „reînnoirea acordului de colaborare bilaterală dintre România şi Ungaria şi lărgirea acestuia cu un calendar concret al acţiunilor culturale comune”, participând totodată la inaugurarea noului sediu al centrului cultural maghiar.

Pe de altă parte, în perioada 1-17 februarie, Opereta a organizat un workshop pentru copii pornind chiar de la producţia cu Romeo şi Julieta, cei 42 de participanţi lucrând personajele sub îndrumarea lui Daniel Iordăchioaie şi a balerinului Iulian Rădoi, prezentând în final un spectacol cu momente din musical, micii interpreţi colaborând cu „cei mari” din distribuţia curentă, într-o experienţă benefică şi, oricum, de neuitat. O nouă ediţie a acestui workshop axat pe musical-ul care continuă să fascineze publicul de toate vârstele, va fi organizat, se pare, în lunile mai-iunie.

Iar cine nu a avut răgazul să urmărească Romeo şi Julieta la Teatrul de Operetă, trebuie neapărat să-l vadă!

(13 martie 2010)

Anca Florea