Festival-eveniment la Timişoara

Parca mai spectaculos de la un an la altul, „Festivalul de opera si balet“ de la Timisoara, ajuns la editia XXXIV, si-a rasfatat publicul fidel cu productii care, inca din seara inaugurala, au adus pe scena celebritati in opere indragite, culminând cu o noua montare de neuitat.

Dorind sa ofere mereu ceva nou, de mare calitate, directorul Operei, renumitul tenor Corneliu Murgu, a optat pentru prezentarea in concert a unei partituri superbe, dar prea putin cântata in ultimele decenii - Norma de Bellini -, beneficiind si de interpretarea sopranei Nelly Miricioiu (aplaudata in acelasi rol si la Covent Garden - Londra), cântând insa acum pentru prima oara la Timisoara, unde a facut o adevarata demonstratie a datelor care au impus-o cu stralucire pe toate scenele lumii.
Intreaga distributie a fost omogena, excelenta, cu o cuceritoare mezzosoprana bulgara - Miroslava Iordanova -, un tenor mereu mai bun - Calin Bratescu -, alaturi de artistii "casei”, la fel de valorosi - Gabriela Varvari, Octavian Vlaicu, Marius Zaharia. Iar la pupitru, David Crescenzi a condus cu aplomb si stiinta o orchestra superba si un cor pe masura, intr-o seara incendiara, ovationata zeci de minute.

Dirijorul italian a abordat apoi Aida verdiana, care l-a avut ca oaspete pe Ernesto Grisales, tenorul columbian evoluând alaturi de artisti apreciati precum Carmen Gurban, Aura Twarowska, Alexandru Moisiuc sau Dan Pataca, pentru ca apoi iubitorii baletului sa se bucure de rafinamentul si dramatismul din Ondine, lucrare de mare frumusete semnata de Eugenie Andrin (Franta), construita cu gratie de solisti precum Manuela Ardelean, Mirabela Zonai, Claudiu Dan sau Alin Radu.

Si din nou atmosfera de sarbatoare a cuprins sala teatrului când soprana Elena Mosuc a cântat impresionant rolul titular dintr-o alta partitura de Verdi - Traviata -, reeditând succesul fulminant repurtat (si) la Scala din Milano; partener i-au fost, in rolurile principale, acelasi Calin Bratescu si Camil Mara, intreg ansamblul fiind din nou impecabil sub bagheta entuziastului David Crescenzi.

Schimbând "registrul”, opereta Liliacul de Strauss (cu Mihaela Marcu, Cristian Rudic, Nicoleta Colceiar, Cristian Balasescu, Gabriela Varvari, dirijor Peter Oschanitzky) a adus verva si umorul pe care apoi le-am regasit din plin in reprezentatia cu Barbierul din Sevilla de Rossini, in care vestitul bariton italian Alberto Rinaldi a creat un Don Bartolo amuzant, cu glas superb, parteneri fiindu-i tânarul Bogdan Zaharia - un Figaro tot mai dezinvolt, a carui voce minunata este pusa in valoare, in fine, la Timisoara (dupa ce, incredibil, a stat ani la rând in corul de la Iasi!) -, soprana Nicoleta Colceiar - simpatica Rosina -, tenorul clujean Tony Bardon, convingator Almaviva, colegul sau, basul Sorin Burca - irezistibil in Basilio -, Gabriela Varvari devenind Berta, iar Dan Pataca - Fiorello, colaborând cu orchestra impecabila, supla si nuantata, in fosa fiind David Crescenzi care, intr-un efort cu totul aparte, a pregatit in acele zile si noua montare a operei Nabucco de Verdi, oferita publicului ca o incununare a festivalului, in 27 mai. Intrecându-se pe sine, regizorul si scenograful italian Mario de Carlo a imaginat decoruri impunatoare si sugestive, zeci de costume multicolore, ingenioase, de o diversitate si somptuozitate aparte, unele desprinzându-se parca din frescele sau din zidul de piatra amintind de epoca biblica, ceea ce contribuie la imaginea scenica vie, monumentala; o viziune unitara, cu sublinieri inteligente, intr-o desfasurare fluenta, dramatica, tensionata, urmarind permanent evolutia muzicii care, la rândul ei, interpretata cu o fervoare si un profesionalism cum rar se mai intâlnesc pe la noi, a fost talmacita de glasuri superbe, ample si expresive.

Pentru ca baritonul mexican Carlos Almaguer s-a implicat total in rolul Nabucco, timbrul sau intunecat, generos, penetrant, modelându-se si in momentele de ruga, asemeni sopranei Sorina Munteanu care, in Abigaile, a reliefat disponibilitati vocale impresionante, anvergura si temperamentul ardent; iar basul Pompei Harasteanu (ca si colega sa, solist la Opera Nationala), a uimit prin prospetimea vocala nealterata de vreme, prin incisivitatea interventiilor si fraza eleganta, neegalata de vreun coleg mai tânar.

Tenorul Cristian Balasescu a fost credibil si convingator in Ismaele, mezzosoprana Gabriela Varvari a intrupat excelent, de aceasta data, o sensibila Fenena, in timp ce basul Iulian Iosip a surprins placut in Marele Preot, asemeni tenorului Marius Zaharia in Abdallo - inca o dovada a potentialului teatrului unde directorul Corneliu Murgu promoveaza si formeaza cu consecventa si daruire tineri de real talent; in rolul Anna a aparut Nina Zaharescu, iar corul (pregatit impecabil de Laura Mare) a sunat omogen, dens, jucând deopotriva expresiv si nuantat, orchestra implinind, prin sonoritatea superba, prin atacul sigur si paleta coloristica bogata, prin finetea, dramatismul si stralucirea cu care a sustinut intreg demersul artistic, sub bagheta impatimitului David Crescenzi, un spectacol care, sub toate aspectele, a constituit o reusita de proportii, demn de orice scena internationala sau de o versiune discografica. O incununare grandioasa a unui festival care, de la primul concert si pâna la noua montare a operei verdiene, a oferit 9 titluri de referinta din creatia universala de gen, fiecare in parte un eveniment, "punctat” de prezenta unor oaspeti care au cucerit nu doar prin calitatile vocale, ci si prin interpretare, incântati la rândul lor si de nivelul ansamblului, dar si de atentia cu care au fost inconjurati.

Toti cei care activeaza la Opera timisoreana au muncit enorm, dar cu vadita pasiune, pentru ca publicul care a invadat sala la toate reprezentatiile sa fie onorat cum se cuvine, toti meritându-si astfel din plin elogiile si aplauzele entuziaste. Esential si remarcabil este si managementul performant, in maniera occidentala (directorul având deja stabilita stagiunea 2010-2011, pregatind de pe acum premierele anului viitor!), dar si spiritul de echipa regasit in orice compartiment, dragostea cu care fiecare se investeste pentru ca totul sa fie la cota unui teatru de elita. Pentru ca Opera din Timisoara este, fara nicio indoiala, cea mai buna din tara si nu numai, dovada concludenta fiind si turneele efectuate in Olanda (unde este invitata sa cânte anul viitor la renumita Concertgebouw din Amsterdam!), pregatindu-se acum pentru Festivalul de opereta de la Kupfstein - Austria, unde corul si orchestra au angajament pentru inca 5 ani. Iar la sfârsit de august, in Parcul rozelor din orasul de pe Bega, va propune o noua editie a festivalului in aer liber, mult asteptata de miile de melomani. O activitate intensa, cu rezultate pe masura, pe care nici chiar "cârcotasii” nu o pot contesta.