Gală de operă cu mult entuziasm şi .. grade puţine

După câţiva ani de la precedentele cursuri de măiestrie, Teatrul Muzical din Galaţi a reluat seria colaborărilor cu profesorul Toma Popescu, organizând un nou master-class de canto, participarea numeroasă confirmând interesul de care se bucură asemenea întâlniri menite să le rezolve sau măcar să le descopere problemele celor care au deja o activitate pe scenă - fie ca solişti, fie ca membri în corul teatrului – sau care se află abia pe băncile de studiu, la liceu sau la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Deşi nonagenar, Toma Popescu, având experienţa îndelungată a Studioului de bel-canto pe care l-a condus, decenii la rând, la Viena, a reuşit să-i capteze pe cursanţii de toate vârstele prin modul său de lucru, prin ineditul vocalizelor propuse sau uneori prin soluţiile date pentru ca aceştia să-şi îmbunătăţească felul de a cânta.

La finalul zilelelor de lucru, parte dintre participanţi au evoluat în Gala tinerilor interpreţi de operă, pe scena Teatrului, colaborând cu orchestra dirijată de ieşeanul Leonard Dumitriu care, după Preludiu la opera Carmen de Bizet, au avut o „misiune” destul de dificilă, pentru că, după cum a precizat şi consultantul artistic Laura Sava, prezentând fiecare interpret în parte, mulţi dintre cursanţii-solişti cântau pentru prima oară în această formulă. Am ascultat astfel o soprană – Coca Teodosiade – care a abordat cu multă sensibilitate şi înţelegere aria lui Mimi din Boema de Puccini, o altă angajată a teatrului – Lăcrămioara Platon – al cărei timbru calitativ este mai curând de soprană spinto-dramatică, nicidecum de mezzosoprană, aşa cum se doreşte, etalând şi o amploare şi un temperament exploziv într-o arie din Carmen şi într-un duet din Cavalleria rusticana de Mascagni, susţinut alături de fostul său coleg de la UNMB, baritonul Florin Petre, ale cărui date naturale nu sunt deloc ofertante (ceea ce m-a surprins încă de la spectacolul său de licenţă), dar are aplomb şi dorinţa de a învăţa, deşi, paradoxal, el însuşi este acum profesor la un liceul de muzică din Bucureşti, ba mai mult, a sosit la master-class însoţit de o elevă de la propria clasă, ambii lucrând acum sub îndrumarea lui Toma Popescu. Din ansamblul teatrului-gazdă au cântat cu o reală bucurie şi sopranele Adina Lazăr (aria lui Oscar din Bal mascat de Verdi) sau Doina Munteanu (aria Musettei din Boema) sau Iulia Florea (Rigoletto de Verdi) şi Felicia Stamatescu (Traviata de Verdi), mezzosopranele Iulia Modoran (Trubadurul de Verdi) şi Gabriela Ferencz (Bal mascat) sau Cosmina Stancu (Carmen). De asemenea, au urcat pe scenă cu mult curaj Bogdan Podlovschi (abordând arii din Nunta lui Figaro de Mozart şi Elixirul dragostei de Donizetti) sau baritonul Daniel Nistor (Nabucco de Verdi), pentru ca în final să revină toţi în lumina reflectoarelor, propunând Brindisi din Traviata într-o combinaţie sui-generis (mai ales că în acea “ecuaţie” nu era niciun tenor). Încurajaţi şi aplaudaţi entuziast de colegii, prietenii şi spectatorii din sală, cei care au apărut în concert, dar şi ceilalţi participanţi au primit diplome înmânate de directorul Florin Melinte şi de profesorul Toma Popescu, secondat de asistenta sa, soprana Ana Condrea, implicaţi cu pasiune în încercarea de a-i perfecţiona pe cei dornici să înveţe. Şi tocmai entuziasmul şi afluenţa acestora a determinat reinvitarea maestrului pentru un nou master-class, în luna mai 2012.

O iniţiativă binevenită, care cu siguranţă ar fi atras un public mult mai numeros dacă în sală nu ar fi fost atât de frig; de altfel, după cum afirma directorul teatrului, în sălile de studiu sunt doar 8 grade, iar pe scenă probabil 15 pentru că reflectoarele au mai urcat temperatura cu câteva grade, ceea ce l-a determinat să suspende toate spectacolele programate pentru această săptămână, în speranţa că apoi îşi vor relua activitatea curentă, dar în măsura în care se va rezolva, la nivelul oraşului, diferendul prelungit cu cei ce ar trebui să furnizeze căldură  – pentru că şi şcolile şi grădiniţele şi, evident, locuinţele, suferă din acelaşi motiv.

Să sperăm că lucrurile vor reintra în normal, iar sala Teatrul Muzical va fi din nou asaltată de melomanii care vor descoperi, în foyer, o expoziţie deosebit de interesantă, cuprinzând fotografii în parte inedite, dedicată vestitului Nae Leonard, tenorul de la naşterea căruia se vor împlini, în 13 decembrie, 135 de ani, numele său „patronând” chiar titulatura teatrului care, la rândul său, a împlinit 55 de ani de existenţă şi care, firesc, va organiza curând un spectacol-eveniment menit să evoce personalitatea artistului şi reperele definitorii ale scurtei  dar spectaculoasei sale cariere, în special în genul operetei. Proiectele sunt multe şi atractive, condiţia esenţială pentru ca toate să prindă viaţă fiind asigurarea fondurilor necesare şi, evident, a căldurii normale în clădire.

(1 noiembrie 2011)

Anca Florea