Întâlnire cu Dracula la Innsbruck

Invitandu-ma la Festivalul de muzica veche de la Innsbruck, organizatorii au fost foarte incantati sa-mi prezinte, chiar in Palatul de ambra al arhiducelui Ferdinand II (unde aveau loc parte dintre concerte), o surprinzatoare expozitie care, sub titlul "Dracula, voievod si vampir", alatura documente de epoca inedite, armuri, arme, vesminte specifice armatei otomane si celei crestine, tablouri in original, elemente legate, intr-un fel sau altul, de imaginea sau personalitatea lui Vlad Tepes. Sincer, nu m-as fi asteptat sa ma "intalnesc" cu domnitorul roman in Austria, dar realizatoarea acelei spectaculoase expozitii, Margot Rauch, captivata de "subiect", mi-a dezvaluit faptul ca totul a pornit de la cel mai vechi portret al lui Tepes, existent in colectia principelui din Tirol, pasionat colectionar de arta. In jurul tabloului a construit o adevarata istorie bazata pe manuscrise, gravuri, picturi etc., carti care il prezinta ca temut domnitor - desene ale celor "trasi in teapa", pictarea chipului sau ca… Pilat intr-un tablou (1462) descoperit la Lubljana, imaginea sa ca voievod, in costum de gala (1700, anonim) - sau ca presupus "vampir" (manuscrise ale unor medici medievali referitoare la "fenomenul" vampirilor, cu pareri pro si contra existentei lor, evident Dracula de Stockers, completate prin proiectarea unor secvente din filmele Nosferatu de Munrau, Vampirul de Vignolas, versiuni diverse - americane, spaniole, parodia lui Roman Polanski Dansul vampirilor/ Neinfricatii vampiri-ucigasi/ Scuzati, dar dintii dvs. sunt in gatul meu -, evident productia regizata de Coppola in 1991etc.), rod al imaginatiei autorilor pornind de la denumirea "Dracul" care, se specifica, in romaneste este asociat cu Necuratul; apoi insemne ale ordinului din care facea parte tatal lui Vlad Dracu (important in epoca, dar privit, se pare, cu destula reticenta), cruci imense, portrete sau busturi ale Imparatului Sigismund, Ducelui Albrecht V de Habsburg si, deosebit de interesant, al lui Johanes Huniades (de fapt Ioan de Hunedoara) in armura (din colectia particulara Esterhaszy) sau al lui Matei Corvin, precum si al lui Stefan Bathory, regele Poloniei, tabloul alegoric Batalia de la Hermannstadt (Sibiu) si de la Kronstadt (Brasov) - orase specificate si in limba romana, intregesc o imagine de epoca. Trecand peste aspectul "comercial" al legendei, in cele cateva camere (si ele in nota timpului) rezervate expozitiei, se releva pregnant importanta acordata domnitorului in lupta sa impotriva otomanilor, admiratia si chiar teama europenilor fata de duritatea si fermitatea sa, alaturarea cu personalitati de marca ale istoriei medievale subliniind tocmai acest aspect. De-a dreptul amuzant, se pare ca sultanul Suleiman II, "gelos" pe Tepes, portretizat frecvent de contemporani, a dorit (desi turcii aveau o interdictie in acest sens) sa fie si el imortalizat, asemeni fiicei sale, Camelia, in tablouri pictate de venetieni (aflate in colectia Muzeului de arta din Viena).

Deosebit de vie, inedita si interesanta pentru orice vizitator dornic sa patrunda nu doar in lumea imaginara, ci mai ales in istoria reala a vecului XV in care Vlad Tepes a jucat un rol aparte, expozitia beneficiaza de un impresionant catalog care, 240 de pagini, include si numeroase fotografii, explicatii riguros stiintifice, analiza fenomenului "vampirilor", filmografia, tabelul final relevand faptul ca numele Dracula insemna, in romana, "fiul lui Dracol" (voievod al Valahiei), ca in scrisoarea adresata de Papa Pius II era numit Johannis Dragulae, ca intr-un manuscris din St. Gallen (Elvetia) apare doar "Dracol", iar la Nurnberg (1488) - "Dracole waida" etc., notand apoi repere ale existentei sale, vizitatorii descoperind ca, de fapt, "mitul Dracula" este doar… un mit.

Intamplarea a facut sa ajung la Innsbruck venind de la… Sighisoara, unde am locuit in vecinatatea "casei lui Vlad Dracu", curatorul expozitiei stiind multe amanunte si referitor la acea cetate transilvana, bogatia de date, de "povesti de culise", maniera in care a reusit sa separe anecdotica de istorie, pastrand o binevenita rezerva in fata unor aspecte inca neelucidate, dar mai ales ambianta si amploarea expozitiei m-au cucerit, facandu-ma sa ma intreb de ce noi nu reusim sa facem ceva similar, poate chiar la Bran, pentru ca turistii sa afle de la noi, nu de la altii, cateva ceva din ceea ce a fost, cu adevarat…