O nouă bursă „Yolanda Mărculescu“

De aproape două decenii, la mijloc de ianuarie, în preajma zilei sale de naştere, Georgeta Stoleriu, în calitatea sa de reputat profesor de canto, îşi oferă un dar „de suflet“… oferind, din propriile sale fonduri, unui student de la o altă clasă, Bursa „Yolanda Mărculescu“, dorind să susţină şi să încurajeze tineri care consideră că au un potenţial uman şi artistic deosebit, onorând totodată memoria celei care a fost superbă soprană şi profesoară, superlativ apreciată, la Opera şi la Conservatorul bucureştean, în anii ’50-’60, apoi în SUA, până în clipa trecerii sale în nemurire, în 1992.

Astfel s-a petrecut şi în acest an, când la Universitatea Naţională de Muzică, un public numeros a asistat la o nouă întâlnire cu Georgeta Stoleriu, ca de obicei în dublă ipostază de soprană şi pedagog, vorbind despre diverse aspecte ale devenirii unui tânăr pe drumul unei posibile cariere de anvergură, cântând ea însăşi sau aplaudând bursierii din 2012. Pentru că, în debutul programului, am ascultat două soprane – Georgiana Simonov (anul IV, clasa Georgeta Stoleriu), beneficiara bursei similare pe care a primit-o de la Felicia Filip (fostă studentă la aceeaşi clasă, unde s-a format pe coordonate ce i-au asigurat o evoluţie performantă, la Bucureşti sau la Viena, la Londra sau la Toronto), abordând acum, cu fineţe şi glas generos, un lied de Felicia Donceanu şi o arie din opera Boema de Puccini; apoi, Elena Dincă (anul II master, clasa Cristina Soreanu), etalând o voce „încărcată“, deosebit de calitativă, a cucerit în aria din opera La Wally de Catalani şi într-un lied de Valentin Teodorian, confirmând din plin datele ce au determinat câştigarea bursei precedente din partea Georgetei Stoleriu. La pian s-a aflat Inna Oncescu.

În partea a doua a serii, am reascultat cu încântare opera de mici dimensiuni Una volta alla Corte del Principe de Felicia Donceanu, cântată în primă audiţie absolută cu puţin timp în urmă, dar la Ateneu, în interpretarea aceloraşi dăruite artiste din Studioul de muzică veche; binevenită a fost, de această dată, prezentarea lucrării chiar de către autoare, precizând că, pornind de la „curtea domnitorului Petru Cercel“, a brodat un text în limba italiană, cu trimiteri la poeţi celebri din acea epocă, precum Ariosto sau Poliziano, pe care muzica s-a „aşezat“ firesc şi elevat. Pătrunzând astfel într-o lume de altădată, clavecinul (Verona Maier) şi viola da gamba (Anca Iarosevici) au creat atmosfera „de curte“ Renascentistă, unde se citeau versuri, se dansa, glasul suveran al sopranei Georgeta Stoleriu „povestind“, în recitative elegante şi expresive, înlăţându-se în volutele unor vocalize rafinate, trecând de la voioşie la visare, nostalgie şi, în final, la ruga simplă şi profund omenească adresată poate, cândva, chiar de Petru Cercel, în clipa stingerii sale. Percuţia discretă şi diversă, mânuită de cele 3 interprete, a împlinit sugestiv un demers de o frumuseţe aparte, datorat şi compozitoarei şi, deopotrivă, talentului şi inteligenţei cu care a fost construit, alternând planuri expresive pregnante, dar învăluite în parfum de epocă, subliniat prin ţesătura instrumentală estompată, prin linia vocală de o limpezime cristalină, dar bogată în sensuri, glasul Georgetei Stoleriu înălţându-se cu o puritate şi o sensibilitate, uneori dramatică, impresionante. A fost un regal de artă adevărată, într-o partitură de o ţinută artistic-intelectuală specială, înţeleasă şi pusă în valoare printr-o interpretare de referinţă, îndelung aplaudată de publicul realmente marcat şi cucerit.

După o asemenea „aventură“ în lumea muzicii şi muzicienilor de înaltă clasă, momentul final a adus deschiderea plicurilor, Georgeta Stoleriu anunţând că acordă Bursa sopranei Alexandra Tărniceru (master, clasa Claudia Codreanu), precizând totodată că, de la Vancouver – Canada, a primit o altă bursă din partea Ilenei Ursu (ea însăşi studiind, o vreme, canto, cu ani în urmă apreciat redactor la Radiodifuziunea Română, continuând acum activitatea muzicologică), revenindu-i basului Filip Panait (clasa Georgeta Stoleriu) şi înmânată de compozitorul Emilian Ursu; dar surprizele au continuat, pentru că, şi de această dată, Felicia Filip a urcat pe podium, acordând o bursă sopranei Ana-Maria Manea, mai tânără colegă la aceeaşi clasă a Doamnei care, cu perseverenţă şi delicateţe, continuă să formeze viitori solişti de valoare, remarcând şi recompensând, în acelaşi timp, cu generozitate şi credinţă, talente de la alte clase de canto. S-au spus cuvinte emoţiona(n)te, au fost şi lacrimi, dar mai ales multe aplauze, binemeritate de protagonistă, de cei care i s-au alăturat în acest demers, dar şi de cei care au atras atenţia asupra lor prin date deosebite, primind bursele atât de importante în sine, dar mai ales prin faptul că aprecierea venită din partea Doamnei reprezintă o confirmare şi o încurajare esenţială la început de drum.

Şi pentru că în 19 ianuarie era ziua Georgetei Stoleriu, studenţii i-au cântat „Mulţi ani trăiască!“, artista-profesor trăind, încă o dată, sentimentul împlinirii (şi) prin ceea ce dăruieşte… ca dar de ziua sa. Deloc întâmplător, a notat, pe programul de sală, cuvintele lui Lewis Carroll: „Unul dintre cele mai profunde secrete ale vieţii este acela că tot ceea ce merită cu adevărat să fie făcut este ceea ce facem pentru alţii.“

(21 ianuarie 2013)

Anca Florea