O pianistă care ştie ce vrea

Trecutele stagiuni au recomandat publicului din Bucureşti şi din ţară o tânără pianistă – Alexandra Costin – care, după anii în care s-a perfecţionat la Boston, şi-a continuat activitatea fie în SUA, fie în Europa, cântând şi în Germania, Italia sau, mai recent, în Franţa.

În compania Orchestrei Naţionale Radio a abordat, în timp, Concertul de Schumann, sub bagheta lui Horia Andreescu şi Concertul nr. 4 de Beethoven, la pupitru fiind Ovidiu Bălan, versiuni interpretative înregistrate apoi şi gravate pe un CD care, de curând, a fost lansat „pe piaţă”, astfel încât, mai ales acum, în plină vară, când evenimentele muzicale sunt mai puţine, melomanii pot să asculte şi să… reasculte cele două opusuri celebre, cântate într-o manieră care s-a impus şi pe podiumul de concert. Pentru că Alexandra Costin beneficiază de o tehnică impecabilă, care îi asigură şi fluenţa discursului şi anvergura demersului solistic, dar şi tuşeul frumos, iar rigoarea şi auto-controlul permanent se regăsesc în construcţia clară, logică, în echilibrul planurilor expresive, în relaţionarea cu orchestra, chiar dacă, pentru unii, versiunea sa poate fi considerată mai „cerebrală”, mai obiectivată.

Sunt partituri care, extrem de mult cântate în întreaga lume, gravate pe disc probabil în sute de variante interpretative, pot fi tratate în varii moduri, fie în spiritul romantic al vremii, cu accentuarea laturii poetic-visătoare în cazul lui Schumann, fie cu sublinierea monumentalului sau, dimpotrivă, a liricului (la unii chiar de factură mozartiană) în lucrarea beethoveniană.

Dar, egală cu sine, solista preferă să le prezinte cu o anume sobrietate conceptuală, respectând cerinţele scriiturii, fără efuziuni sau explozii temperamentale, oferindu-le ascultătorului cu simplitate şi profesionalism, în spiritul şi stilul muzicii pe care o înţelege din perspectiva secolului XXI, departe de modul în care se doreşte adesea apropierea de mentalitatea „de epocă”, greu de recompus „din imaginaţie”.

Partener la fel de „serios”, orchestra sună dens, omogen şi răspunde solicitărilor unor dirijori de factură foarte diferită, dar cu aceeaşi rigoare şi ştiinţă a acompaniamentului, cu experienţă îndelungată în colaborarea cu solişti din generaţii diferite, adaptându-se şi raportându-se la specificul fiecăruia ca modalitate de abordare şi disponibilitate ca sensibilitate şi forţă interioară. Iar în ceea ce o priveşte pe Alexandra Costin, este o pianistă care… ştie precis ce vrea şi se simte permanent hotărârea cu care îşi susţine convingerile.

Un CD pe care, cu siguranţă, îl vor asculta cu reală plăcere toţi cei care îndrăgesc cele două concerte şi care vor aprecia din plin acurateţea unei interpretări elaborate şi puse la punct sub toate aspectele.

(20 iunie 2011)

Anca Florea