Onorându-l pe Leonard

Dorind să onoreze împlinirea celor 125 de ani trecuţi de la naşterea vestitului tenor Nae Leonard, Teatrul Muzical din Galaţi – care de decenii poartă numele neuitatului „prinţ al operetei”, născut în acel oraş dunărean – a invitat publicul să urmărească un concert în care pagini din repertoriul său au alternat cu evocări adesea pline de farmec şi emoţie. Consilierul artistic Laura Sava a punctat, cu căldură şi pertinenţă, aspecte din viaţa tânărului artist, fiica lui Dumitru Sandu s-a referit la implicarea tatălui său în activitatea teatrului, în dublă calitate de angajat şi apoi de comentator, în timp ce Mircea Ştefănescu, trimis de Uniunea Compozitorilor să vorbească despre personalitatea lui Leonard, s-a rezumat la citarea unor fragmente din volumul semnat, cândva, de Gaby Michailescu, uimind însă asistenţa cu propriile consideraţii, pentru că, deşi până la începerea concertului, au răsunat în sală înregistrări realizate pe disc de tenorul comemorat, „muzicologul” a precizat doct că „puţini ştiu că Leonard a fost... contratenor (!?), dovadă fiind şi faptul că a susţinut rolul Orlof (?!) din opereta Liliacul, scris pentru mezzosoprană”. Ce se mai poate comenta?...

Trecând amuzaţi-enervaţi peste asemenea „ciudăţenii”, am ascultat cu reală plăcere arii din Țara Surâsului și Contesa Maritza interpretate de tenorul Alfredo Pascu, junele-prim „en titre” al Operetei bucureştene, pe bună dreptate considerat un continuator al strălucitei tradiţii care porneşte de la Leonard; şi din fericire ne-a demonstrat din plin şi faptul că glasul său generos şi dezinvoltura expresivă sunt la cotele performanţei, dar şi că... în niciun caz nici el şi nici Leonard nu au vreo tangenţă cu vocea de contratenor... Revenind pe scenă, a cântat şi în compania sopranei albaneze Arlinda Morava, în duete din Văduva veselă și Voievodul țiganilor. Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, plină de nerv, temperamentală şi charismatică, solista a optat deopotrivă pentru o arie din opereta Vânt de libertate și o canzonetă. Pe de altă parte, tenorul Adrian Ionescu a ales aria din Văduva veselă, în care a accentuat latura scenică a personajului, raportându-se la textul spumos, cântând apoi şi o arie din opereta Leonard compusă de Florin Comişel şi prezentată în premieră absolută (evident) la Teatrul din Galaţi, partitură din care solistul, în compania sopranei Liana Podlovski, a susţinut duetul Leonard-Florica, cei doi cântând însă şi un celebru fragment din Bal la Savoy. Foarte binevenită a fost, în acel context, şi intervenţia unor artişti ai teatrului care, în 1972, au fost aplaudaţi în spectacolul de premieră, soprana Margareta Kiss, cu acelaşi farmec dintotdeauna, evocând cu umor momente de mare efervescenţă din perioada repetiţiilor, rememorând şi succesul constant obţinut apoi cu acea lucrare la sala Palatului din Bucureşti sau în alte oraşe din ţară; la rândul său, Gheorghe V. Gheorghe a punctat câte ceva din efortul şi entuziasmul tuturor celor care au contribuit la „naşterea” operetei dedicate lui Leonard.

După uvertura la Liliacul, orchestra condusă de experimentatul dirijor constănţean Gheorghe Stanciu a acompaniat întreaga desfăşurare a programului, reuşind să depăşească, discret şi eficient, micile „accidente” în realţia cu soliştii; la reuşita serii şi-a dat concursul şi parte din corul teatrului (pregătit de Eugen Dan Drăgoi).
Întâmpinaţi de glasul de neuitat al lui Leonard, aşa cum suna în primii ani ai veacului trecut, spectatorii au avut plăcuta surpriză să vizioneze expoziţia cuprinzând, sugestiv, 125 de fotografii ale artistului omagiat şi ale apropiaţilor săi colaboratori, dar şi să primească, la intrarea în sală, un set de volume privind istoria Teatrului care anul acesta a aniversat 55 de ani de existenţă, lansându-se și lucrarea Gălățeni despre Nae Leonard și Teatrul Muzical din orașul de la Dunăre.

O manieră inteligentă şi eficientă prin care conducerea teatrului a marcat reperele speciale din istoria muzicală a bătrânului Galaţi, printr-un demers menit să-i familiarizeze (şi) pe tinerii foarte numeroşi care au asistat la concert, cu date din viaţa lui Leonard şi mai ales cu repere din ceea ce, de peste o jumătate de veac, Teatrul a realizat tocmai pentru a atrage şi a forma constant publicul meloman. Un semn că, în ciuda problemelor de tot felul, a frigului care încă mai stăruie în sală, a bârfelor şi atacurilor aberante care au generat, pentru cei vizaţi, chiar şi serioase probleme de sănătate, stagiunea curentă continuă, „agrementată” cu seri-eveniment mult gustate de iubitorii muzicii. Iar omagierea lui Leonard s-a dovedit un succes, subliniat şi prin prezenţa pe scenă a celui care, după Ion Dacian şi Dorin Teodorescu, este recunoscut acum ca fiind tenorul-vedetă al operetei ca gen; şi, printr-o frumoasă coincidenţă, Alfredo Pascu a aniversat, recent, 15 ani de carieră artistică...

(14 decembrie 2011)

Anca Florea