Primul concurs de canto al Operei Naţionale

Desi nu prea stiu, in lume, Opere care sa organizeze propriul concurs de canto, Opera Nationala Bucuresti a dorit sa preia aceasta initiativa - in principiu interesanta -, programând, intre 24-29 martie, prima editie a competitiei derulate sub genericul "Maestrii artei lirice", dedicata sopranei Magda Ianculescu.
Din pacate, cel care a sugerat si denumirea total improprie (pentru ca fie candideaza maestrii, fie premiantii devin automat… maestri!), dar si repertoriul impus (din operele cântate de soprana omagiata, care insa a parcurs, in 30 de ani, traseul de la lirico-lejer la dramatic, deci imposibil de "acoperit" de tinerii aspiranti la premiu, carora astfel le-a fost extrem de greu sa aleaga cele 6 arii cerute) a fost neinspirat.
De altfel si anuntarea oficiala a concursului doar cu o luna inainte, desi se dorea… international, tradeaza nepriceperea si maniera improvizata pe care evident au remarcat-o si cei care au primit, prin lume, asemenea document-invitatie… prin e-mail. Nu am vazut niciun pliant, deci probabil nu a existat…
Intreaga derulare a stat sub semnul nefirescului, pentru ca juriul a fost alcatuit din 15 membri, iar candidati au fost 27, majoritatea dintre acestia fiind studenti sau absolventi ai claselor conduse chiar de catre profesori aflati in juriu; in urma unor divergente, presedintele juriului, Grigore Constantinescu, s-a retras, dar la etapa finala, desi nu se afla nici macar in sala, a acordat un premiu din partea Uniunii Criticilor pe care, de asemenea, o conduce.
Lipsa de organizare s-a vadit si in ultima zi, când finala a inceput cu intârziere, apoi deliberarile interminabile au generat intârzierea cu aproape o ora a galei laureatilor, fara ca cineva sa se gândeasca la publicul care astfel a stat in sala Operei, pentru cele doua momente, cam 5 ore, iar finalistii au avut repetitie la prânz, au intrat direct in finala, iar seara, cei premiati au cântat in gala, oboseala si emotiile spunându-si cuvântul.
Cât profesionalism dovedesc in acest caz organizatorii?…
Si pentru ca totul sa fie "incununat" in aceeasi maniera, in Gala basul Ionel Pantea a anuntat chiar acel Premiu al Uniunii, acordat (de la distanta?…) sopranei Iulia Dan, apoi a primit o scrisoare din partea Fundatiei Magda Ianculescu prin care se acorda o diploma pentru… modul cum a condus competitia, pentru intreaga activitate etc. presedintelui care… se retrasese! Un caz fara precedent in lume o asemenea situatie (ce presedinte de juriu a mai primit diploma pentru eficienta - fara a mai vorbi despre faptul ca, prin retragerea sa, nu avea cum sa conduca "impecabil"…), asemeni plecarii majoritatii membrilor juriului, asa incât la prezentarea lor in fata publicului nu mai ramasesera decât 5!… Apoi soprana Eleonora Enachescu, sefa catedrei de canto la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, a continuat anuntarea premiilor, fiecare dintre laureati interpretând din nou o arie cântata in finala.

Trecând peste toate acestea, intreaga sala a aplaudat, pe buna dreptate, acordarea Premiul I sopranei Anita Hartig si Premiul II mezzosopranei Antonela Bârnat (desi departajarea a fost dificila, dar statutul concursului nu permite impartirea unui premiu), dezamagirea aparând la Premiul III pe care toti credeau ca il va primi baritonul Florin Estefan, dar i-a revenit unui alt bariton - Mihail Dohotari, de altfel bun, dar mai putin convingator in acea seara. Estefan a obtinut doar o Mentiune, asemeni baritonului Serban Vasile, care a primit si invitatia de a participa la realizarea operei Boema de Puccini la Burgas, alaturi de tenorul Lucian Corchis (care sincer nu cred ca poate reprezenta cântul românesc in strainatate). Daca Anitei Hartig i s-a conferit si Premiul revistei "Melos" impreuna cu un desen semnat de scenografa Viorica Petrovici, in schimb Antonela Bârnat a câstigat Premiul Radio România Muzical, constând intr-o importanta sesiune de inregistrari speciale.

Obositi si destul de neimplicati, instrumentistii orchestrei ONB au acompaniat destul de corect evolutia finalistilor si apoi a laureatilor, sub bagheta precisa si alerta a dirijorului Victor Dumanescu.

Un concurs facut "la repezeala", desfasurat ca atare, cu gafe si jocuri de orgolii inadmisibile mai ales in conditiile in care manifestarea poarta girul Operei Nationale, direct raspunzatoare de tot ce s-a petrecut "la vedere". De altfel si dimensiunea "internationala" a competitiei a fost amuzanta, pentru ca in afara unei tinere din Serbia, o soprana "straina" era sotia unui angajat al ONB, un tenor român venit de la Viena a fost cotat "strain", iar Dogotari, nascut in Ucraina, este student la Bucuresti. Atât. Se pare ca se doreste oranizarea anuala a concursului - sa speram ca nu tot atât de improvizat…