Se deschid stagiunile

Stagiunea a inceput "in forta" mai peste tot in tara, semn ca "ni se pregateste ceva" deosebit de placut pentru multe luni de aici inainte, cel putin in plan muzical. Spre exemplu, Opera din Timisoara a reluat Faust de Gounod intr-o distributie de clasa internationala, oferind astfel un spectacol omogen, alert, dramatic si sensibil totodata, de o calitate muzicala adesea impresionanta. Invitata de onoare, soprana Leontina Vaduva - pentru prima oara pe acea scena - a creat personajul Margareta cu o caldura si o daruire emblematica in interpretarile sale, expresivitatea vocal-scenica, implicarea totala in drama eroinei cucerind ovatiile publicului care invada sala. Relatia cu partenerii s-a creat extrem de credibil, pentru ca in rolul titular a evoluat tenorul Robert Nagy, intr-o forma "de zile mari", facand o adevarata demonstratie de virtuozitate vocala si de inteligenta scenica, impresionant in realizarea "batranului" Faust, prin contrast cu tanarul charismatic, temperamental si mereu schimbator, starnind, de asemenea, entuziasmul spectatorilor; iar in Mefisto, basul Pompei Harasteanu a adus un glas incredibil de "proaspat", condus cu fermitate si o suplete greu de imaginat la… 73 de ani, cu accente insinuante sau caustice de efect. Dar distributia a alaturat experientei unor asemenea artisti si debutul absolut al unui bariton care, la doar 28 de ani, a uimit prin frumusetea timbrala, prin siguranta, amploarea si lejeritatea cantului, frazarea eleganta si egalitatea de registre, Bogdan Zahariea avand si avantajul unei prezente scenice de invidiat, ideala pentru rolul Valentin - o revelatie a serii, cu un superb potential pus in valoare intr-o companie selecta - o oportunitate creata de directorul Corneliu Murgu care merita (inca odata) toate felicitarile si pentru maniera in care intuieste talentul si valoarea de certa perspectiva, dar si pentru nivelul impecabil al reprezentatiei; si in micul rol Martha am aplaudat o tanara mezzosoprana extrem de interesanta, Gabriela Varvari etaland o voce generoasa, cu frazare "in stil" si o aparitie scenica pe masura, in timp ce baritonul Cristian Rudic a conturat un Brander agreabil. Corul (pregatit cu minutie de Laura Mare) a sunat dens, bine sudat si incisiv (excelent "corul soldatilor"), baletul a onorat cu gratie celebra secventa Noaptea Valpurgiei, iar orchestra, ca de obicei, a sunat minunat, cu o coloristica si o fluenta care, de multa vreme, o situeaza in topul ansamblurilor de gen din tara. La pupitru, energic, entuziast si… nelinistit, dirijorul francez Jerome Pillement a impus un tempo viu, asigurand stralucirea momentelor de anvergura, sustinand insa cu discretie paginile lirice, rezolvand prompt usoarele decalaje ale corului printr-o gestica ampla si eficienta. Si se cuvine subliniat efortul cu totul deosebit al intregului ansamblu care, in paralel, pregateste fie premiera baletului Ondine, fie noua montare a operetei Liliacul, pe langa "concertul tenorilor" din 5 noiembrie si, evident, productiile din stagiunea curenta.

Chiar a doua zi, Teatrul Liric din Craiova a invitat la reprezentatia cu Tosca, onorand "Anul Puccini" printr-o noua versiune regizorala datorata austriacului Tamas Ferkay, rezolvand in general cu acuratete aspectele scenice in decorurile sugestive si costumele viu colorate semnate de Razvan Draganescu. Dar spectacolul, inclus in editia a X-a a Festivalului "Elena Teodorini", a prilejuit si debutul sopranei Anda Pop (de la Opera din Brasov) in rolul titular, aducand incarcatura glasului sau vibrant, trairea ardenta dar fara excese, confirmand disponibilitatea pentru repertoriul puccinian (dupa interpretarea rolului Mimi din Boema la Brasov, apoi castigarea Premiului II la Concursul "Madama Butterfly", personaj intrupat, de asemenea la Craiova, pentru prima oara in spectacol, unanim apreciata apoi si de presa germana, cu ocazia turneului efectuat in vara alaturi de ansamblul din Banie). In Mario Cavaradossi l-am reascultat pe tenorul Stelian Negoescu, intr-o forma extrem de fasta, vocea sa calitativa, metalica, acutul sigur si penetrant asigurandu-i succesul deplin (bisand, de altfel, aria din actul IV). Departe de anvergura personajului Scarpia, baritonul bulgar Ivan Konsulov a parcurs rolul corect, dar fara relief, in timp ce basul Sorin Draniceanu si-a etalat din nou, in Angelotti, amploarea glasului, dar Alexandru Kopeczi a sustinut rolul Sacristanului plat, fara urma de umor; in schimb, tenorul Ion Sandu Filip a fost convingator in Spoletta, asemeni tinerilor colegi care au aparut in roluri de plan secund - Ioan Cherata (Sciarrone), Dragos Draniceanu (Temnicerul), Andreea Leonte (Pastorul) -, corul (pregatit de Pavel Sopov) a cantat bine, iar orchestra a fost masiva, rezolvand cu precizie dificila scriitura, dirijorul iesean Leonard Dumitriu reusind sa coordoneze cu rigoare relatia fosa-scena, rezultand astfel o reprezentatie unitara, echilibrata, in care s-a simtit implicarea efectiva a fiecarui interpret. Festivalul gandit de directorul Florin Zamfir aduce o diversitate benefica, alaturand premierei si o gala de opera, o "fiesta spaniola", trupe straine (La serva padrona de Pergolesi - productie italiana sau Simon Boccanegra de Verdi cu artisti bulgari), dar si Spitalul amorului - cu mezzosoprana Oana Andra (de la ONB) si pianistul Alexandru Petrovici. O oferta care asigura sali pline si aplauze binemeritate.