Spectacol în aer liber

Asteptat cu nerabdare de melomani, Festivalul in aer liber oferit de Opera din Timisoara in Parcul rozelor a adus, la cea de a IV-a editie, noutatea includerii unui titlu de opera, pe langa cele traditionale de opereta, astfel incat in debut am aplaudat Aida de Verdi (monumentala creatie cu semnificatii "de suflet" pentru teatrul inaugurat, in 1947, chiar cu aceasta lucrare), atragand si prin frumusetea muzicii si prin desfasurarile ample in care balerinii devin pe rand preoti-preotese ai zeului Phta sau osteni victoriosi, dar mai ales prin evolutia superba a corului si orchestrei si prin distributia echilibrata, soprana Carmen Gurban sustinand rolul Aida cu glas limpede, condus cu siguranta si inteligenta, mezzosoprana Aura Twarowska stralucind in Amneris prin generozitatea si anvergura vocala dublata de stiinta cantului, calitati care, deloc intamplator, se remarca pregnant si la Staatsoper Viena unde este, de asemenea, angajata, ca si basul Alexandru Moisiuc, reluand in acea seara constantul sau succes in Ramfis, ideal pentru timbrul vibrant, cu accente incisive si frazare eleganta, in timp ce tanarul bas Natanel Uifalean a debutat in rolul Regelui, surprinzand prin calitatea glasului, prin muzicalitate si prestanta cu care a conturat personajul, alaturi de tenorul coreean Patrizio Ha, baritonul Camil Mara, dar si de Nicoleta Colceiar sau Cosmin Borlovan. Acestia din urma s-au regasit a doua zi in opereta Silvia de Kalman, evoluand in roluri de factura cu totul diferita, din nou in compania altor solisti de calitate; pentru ca in rolul titular am reascultat-o cu reala placere pe soprana Narcisa Brumar (intr-un permanent progres de la o aparitie la alta, atat in plan vocal, cat si interpretativ), iar partener i-a fost tenorul Cristian Balasescu, sustinand rolul Edwin cu dezinvoltura, asemeni baritonului Marius Iuliu Mare in Feri, excelent in personaje "de compozitie", solicitand si talent scenic, si umor, dar si stiinta de a spune proza. Ar trebui subliniate insa si performantele de acest gen realizate de coristi care, preluand cateva dintre personaje, au starnit ropote de aplauze; i-am apreciat deopotriva pe Liliana Mihailescu, Leonard Ivan, Mihai Prelipcian, Dan Spanache, Marius Gosa, meritand sa fie citati toti interpretii pentru implicarea in "echipa", precum si corul (pregatit ca de obicei excelent de Laura Mare) si orchestra de mare clasa, ansambluri care au revenit de curand de la Kupfstein - Austria, unde au prezentat aceeasi opereta in 6 spectacole mult gustate de public, reeditand acum succesul si "acasa". Si daca eu as putea fi "acuzata" de subiectivism, impresarul Josef Resch cu siguranta nu, asa incat, daca mi-a spus ca acele seri din Tirol au fost minunate, ca in urma aprecierii unanime a hotarat sa semneze un contract pentru inca 5 ani cu directorul general Corneliu Murgu (anul viitor propunand Vaduva vesela la Kupfstein, melomanii intreband, deja, cand pot cumpara bilete pentru 2009), inseamna ca muzicienii timisoreni chiar sunt de cota internationala. "Am construit o scena acoperita, asemeni celor 2.500 de locuri pentru spectatorii a caror afluenta confirma calitatea interpretarii. Orchestra Operei stie sa cante opereta in cel mai bun spirit al genului, poate chiar mai bine decat austriecii… Iar corul este, de asemenea, performant, integrandu-se si in miscarea scenica, reusind sa pronunte foarte corect in germana." De altfel TVR Timisoara a realizat un amplu reportaj elocvent in acest sens, convingandu-i si pe cei mai sceptici ca, intr-adevar, ansamblul a fost deosebit de apreciat (si) in Austria.

Chiar daca au deja experienta unor astfel de spectacole in aer liber, dar si un plus de relaxare dupa concediu, la Parcul rozelor a fost totusi un "tur de forta" pentru artistii teatrului, dar si pentru dirijorul clujean Victor Dumanescu, invitat sa conduca si partiturile amintite, dar si opereta Voievodul tiganilor de J. Strauss, in care parte dintre solistii serilor anterioare au urcat din nou pe scena, abordand roluri total diferite, dar la fel de ofertante. Astfel, Cristian Balasescu a fost un convingator Barinkay, cu glas placut si acut metalic, Carmen Gurban a devenit o sensibila Saffi, Nicoleta Colceiar a facut un cuplu simpatic alaturi de Cosmin Borlovan (desi poate ca personajele Arsena - Ottokar ar trebui sa fie mai putin romantice si mai curand amuzante, pentru contrast), iar Marius Iuliu Mare a avut o adevarata creatie in Jupan, starnind ropote de aplauze; s-a remarcat si glasul generos al tinerei mezzosoprane Gabriela Varvari in Czipra, prestanta lui Cristian Rudic in Homonay sau maniera in care au rezolvat situatiile comice Nina Zaharescu (Mirabella) si Mihai Prelipcian (Carnero).

Pe scena special amenajata in Parcul rozelor, departe de strada, beneficiind de copertina pe care Primaria a montat-o anul trecut, decorurile au fost adaptate pentru amplasarea si schimbarea rapida si eficienta, regia raportandu-se, de asemenea, la specificul evolutiei in aer liber, sonorizarea in general bine dozata, luminile de atmosfera, dar mai ales placerea cu care s-au implicat si cei de pe scena si cei din culise, asigurand spectacole omogene, urmarite de publicul extrem de numeros care, in ciuda frigului, a "invadat" parcul, stand chiar si in picioare (pe langa cele 3.000 de scaune), pana in miez de noapte, pentru a se bucura de farmecul unui festival intrat in traditie, pentru care organizatorii merita toate laudele.