Tineretea la rampă

La Râmnicu Vâlcea s-a derulat cea de a XXX-a ediţie a Festivalului “Tinere talente”, un exemplu de implicare a Primăriei care, în fiecare an, asigură tot ce este necesar pentru ca evenimentul să se prezinte impecabil şi în plan organizatoric. Iar consilierul pe probleme de cultură, Carmen Zgripcea, alături de directorul artistic al festivalului, Rodica Sava, au făcut ca totul să pară “simplu”, iar nivelul manifestărilor să fie demn de o ediţie aniversară. În această idee, s-a creat un arc peste timp, cei care în urmă cu decenii, la vârsta pantalonilor scurţi, debutau la Vâlcea, acum nume de referinţă în ţară şi în lume, revenind pe acea scenă pentru a oferi superbe recitaluri sau concerte, în timp ce foarte tineri interpreţi au dovedit că şi ei au talentul şi tenacitatea prin care, poate, peste ani, vor deveni, la rândul lor, maeştri.
Astfel, seara inaugurală a propus un minunat recital de lied în care soprana Irina Săndulescu-Bălan în compania pianistului Viniciu Moroianu au tălmăcit cu rafinament şi măiestrie pagini de Ceaikovski, Enescu şi R. Strauss, pentru ca apoi violoncelistul Marin Cazacu, în dublă ipostază de solist şi profesor, să încânte, împreună cu discipolii săi din ansamblul “Violoncelissimo”, abordând un repertoriu divers şi “cu priză” la public, de la Handel, Bach, Rossini sau Faure la Piazzolla, Mifune sau Solima şi Velasquez.
Matineul ce a urmat a adus la rampă, pe scena Şcolii populare de artă şi meserii, elevi şi studenţi care, în general, au un potenţial artistic deosebit, remarcându-se violonistele Mihaela Mitrofan şi Andreea Săia, pianistele Daria Tudor şi Adela Liculescu, violoncelistul Andrei Niţescu, un duo de chitară Bogdan Cioceanu – Alexandru Chifu şi, ca o pată de culoare, Bogdan Preda, cântând la fluier piese de Pergolesi sau Mozart.
În cele două seri simfonice, Filarmonica “Ion Dumitrescu” a colaborat cu violista Andreea Ghiţan – poate nu în cea mai bună formă -, cu excepţionalii Albert Codreanu (clarinet) şi Robert Preduţ (corn di bassetto) şi remarcabilul pianist Tudor Căldare, sosit de la Florenţa, unde studiază după absolvirea cursurilor la Bucureşti, la pupitru fiind tânărul Leonard Boga, mult prea “coregrafic” în gesturi. Dar în seara finală, bagheta a fost preluată de Florin Totan, dirijor permanent al orchestrei care reuşit să acompanieze cu rigoare o violonistă corectă – Sabina Dascălu -, un trompetist de viitor – Cătălin Grigorescu -, pentru a culmina cu splendoarea opusurilor de Saint-Sanes, Ceaikovski şi Popper pe care Marin Cazacu le-a interpretat cu acea căldură, virtuozitate şi dăruire care ne cuceresc de fiecare dată, acum într-un regal de neuitat, entuziast aplaudat de un public numeros, încununând ediţia XXX a unui festival de reală ţinută.

Rămânând în lumea tinerelor talente, Gala de pian de la Liceul “Lipatti” din Bucureşti – ajunsă la ediţia XV -, a relevat câteva “vârfuri” precum Marius Groza (cu aplomb, anvergură şi fluenţă în Chopin), Cecilia Pavel (sensibilă, elegantă într-un Debussy poate prea “consistent”), Cristian Sandrin (mai implicat şi “prezent”, din nou în Chopin), Cosmin Pătrană (expresiv, liric şi echilibrat în Liszt), Arthur Băcăneanu (logic, curat, cam prea firav pentru Brahms), Ieronim Gugu (excelent tehnic, percutant, în stil lisztian), Leonard Mocanu (liric în… preferatul Chopin), Mina Beldimănescu (un Schumann precis şi curat), culminând cu Costin Raia (bine gradat, cu velocitate şi pregnanţă în spiritul iberic al Rapsodiei de Liszt). Sunt doar câţiva dintre cei 15 elevi, cu vârste între 13-18 ani, care s-au remarcat prin performanţă şi interpretare, confirmând şi de această pregătirea deosebită care, la recenta Olimpiadă de muzică pe ţară, a situat Liceul pe locul I, după cum menţiona directorul Florian Nemeş, deopotrivă profesor de pian, asemeni Ligiei Pop, şefa catedrei şi iniţiatoarea Galei care, de la an la an, reliefează noi valori care apoi se afirmă cu strălucire, aşa cum a fost, spre exemplu, chiar Tudor Căldare (format de aceeaşi Ligia Pop). O dovadă a circuitului pe care îl urmează talentele care merită promovate şi care astfel îşi găsesc benefice “rampe de lansare” către lume. Iar profesorii lor de ieri şi de azi ar trebui citaţi şi felicitaţi pentru devoţiune, profesionalism şi consecvenţă.