Tineri interpreti

Intrata deja in traditie, Gala tinerilor pianisti de la Liceul de muzica "Dinu Lipatti" a prezentat, la editia XIV, 20 de elevi din clasele VII-XII, etaland o remarcabila acuratete tehnica, parte dintre ei reusind sa impresioneze si in plan expresiv, detasandu-se astfel printr-o interpretare cu adevarat performanta, intr-un repertoriu prioritar romantic, de mare dificultate, oferind posibilitatea unor desfasurari ample, apropiate expansivitatii juvenile.

Si de aceasta data s-au remarcat cateva "varfuri", interesant fiind de urmarit si acumularile calitative de la un an la altul, implicarea profesorilor si capacitatea lor de a-i forma, de a le dezvalui "tainele" intelegerii reale a partiturilor, regasindu-se astfel din plin in realizarile discipolilor. Spre exemplu, de la clasa prof. Ligia Pop (sefa de catedra, organizatoarea si "sufletul" acestor manifestari) i-am ascultat cu mare placere pe Marius Denes (abordand cu aplomb, logica si percutanta ritmica Scherzo nr. 4 de Brahms), Marius Groza (elegant, cu frazare fluenta, perlaj delicat, lirism adecvat stilului schubertian in Impromptu op. 142 nr. 3), Tudor Caldare (remarcabil in Fantazia quasi una sonata "Dupa o lectura de Dante" de Liszt, cu o incarcatura si o forta interioara cu totul aparte), dar si pe Carmen Alexandrescu, Florentina Closca sau Costin Raia; sub indrumarea prof. Venera Babes se pregatesc Cecilia Pavel (corecta in Impromptu op. 142 nr. 3 de Schubert, tratat insa mai curand ca un studiu tehnic), Cristina Chisea (interesanta in special in Adagio din Suita in stil vechi op. 3 de Enescu), dar si Leonard Mocanu; prof. Alma Peter Apostolescu l-a prezentat pe Catalin Mocanu (excelent prin transparenta "picurata" in acut, prin coloristica din Jocuri de apa la Villa d'Este de Liszt, in ciuda unor usoare dezechilibre, propunand apoi propria sa Fantezie, bine structurata si atractiva), dar si pe Alice Sapcaliu (aducand rigoare si forta in Sonata op. 31 nr. 2 de Beethoven); de la prof. Carmen Enescu s-a remarcat Mina Beldimanescu (sensibila, delicata, sigura, cu o expresie logic sustinuta in Sonata op. post. 120 de Schubert), clasa prof. Elena Dumitrescu a fost reprezentata de Mihai Chirita (in Balada op. 118 de Brahms), intamplarea facand ca si alte clase sa fie "reprezentate" doar printr-un elev, prof. Gabriela Tamas prezentand-o pe Irina Radulescu (optand, la randul sau, pentru o alta secventa - Preludiu - din aceeasi suita enesciana), de la prof. Marina Dragomirescu a evoluat Ieronim Gugu (in 17 Variatiuni serioase op. 54 de Mendelssohn-Bartholdy), de la prof. Rocsana Rahmjou - elevul Dragos Babeanu (incisiv, stralucitor, in stilul cerut de Sonata III de Prokofiev), de la prof. Adriana Pop - Laura Butnaru (capabila sa treaca de la anvergura Studiului de concert nr. 3 de Liszt la transparenta din Mouvement de Debussy), prof. Alina Balaban - Alexandru D. Nicolae (etaland anvergura si suplete a discursului in Valle d'Obermann de Liszt). Demn de remarcat este faptul ca selectia elevilor a fost riguroasa, asigurand nivelul superior al Galei deosebit de agreabile, edificatoare in ce priveste valoarea tinerei generatii de pianisti.

Intamplarea a facut ca surprizele extrem de placute oferite de tineri interpreti si minunatii lor profesori sa fie reeditate, doar cateva zile mai tarziu, prin spectacolul prezentat de clasa de opera condusa, la Academia de Muzica din Cluj, de catre doi eminenti artisti si pedagogi - basul Ionel Pantea (care a semnat si regia) si dirijorul Victor Dumanescu -, incununand o noua stagiune organizata cu daruire de catre Alexandra Mircea, sub egida MCC - Directia pentru cultura si patrimoniu cultural a municipiului Bucuresti, dar de aceasta data in foyer-ul Operei Nationala Bucuresti. O incantatoare seara mozartiana, de cea mai buna factura, profesorii evoluand alaturi de studentii masteranzi, publicul numeros avand astfel prilejul sa constate cum au reusit acestia sa preia elementele fundamentale pentru un solist care nu emite doar sunete frumoase, ci isi intelege personajul, relatia cu partenerii de scena, stie sa sustina recitativele si sa cante in stil, transmitand publicului trairile eroilor cu o spontaneitate si o charisma cuceritoare. O adevarata "productie de clasa", propunand alternativ doi interpreti pentru unele roluri, ceea ce nu a afectat omogenitatea echipei (aspect esential dar… tot mai rar pe la noi), melomanii (nu si muzicienii care… au lipsit cu desavarsire), aplaudand cu incantare (si) glasuri de o frumusete aparte, conduse cu acuratete si o tehnica in general buna (avand insa nevoie, in continuare, de perfectionare); s-a remarcat cu stralucire soprana Anita Hartig (un glas generos, o interpretare pe masura, avand toate datele unei cariere performante), superba Fiordiligi, personaj in care si Balazs Borbala a cantat cu ingrijire, apoi tenorul Marius Boros (voce lirica de mare calitate, bine condusa, dar cu probleme in acut) in Ferrando, mezzosoprana Veress Orsolya - convingatoare in Dorabella, asemeni sopranei Alexandra Hordoan, baritonii Cozmin Sime si Bogdan Nistor si-au pus in valoare calitatea vocala si miscarea dezinvolta in Guglielmo, Maria Handorean a fost o simpatica Despina (poate usor sarjata, dar amuzanta si "de efect"), iar in Don Alfonso, Flavius Zene i-a "cedat" locul maestrului Ionel Pantea, care a facut o adevarata demonstratie de virtuozitate in ce priveste arta de a canta Mozart, finetea rostirii cuvantului, umorul de bun gust reliefat si in jocul scenic alert, fermecator. Acompaniati la pian de prof. Francisc Fuchs, interpretii au evoluat sub bagheta experimentatului Victor Dumanescu, atent cunoscator al genului, sustinandu-i permanent cu o gestica precisa, astfel incat, la final, am aplaudat entuziast o productie impecabil realizata, maestrii de cota si studenti care meritau din plin sa fie ascultati si de solisti, dirijori, regizori sau factori de decizie ai ONB (care, de asemenea, au stralucit prin absenta), pentru a vedea si cum se poate face Arta si ca spiritul de echipa nu e o vorba goala si ca ar fi avut de unde selecta noi artisti tineri atat de necesari teatrului care… a gazduit evenimentul. Pentru ca a fost chiar un eveniment!