Un festival al tinereţii

Intrat în tradiţie, Festivalul „Enescu şi muzica lumii” desfăşurat la Sinaia a reuşit, prin eforturile adesea greu de imaginat ale directorului artistic, violoncelistul Marin Cazacu, dar şi prin generozitatea unor artişti de cotă, să ofere, şi în ediţia XII, seri care au căpătat aura evenimentului. Paradoxal, în ciuda faptului că de această dată sponsorizările din anii trecuţi au rămas doar… amintire, iar Centrul cultural european… doar cu numele, manifestările au fost mult mai numeroase, extinzându-se între 6-19 august. Şi anul acesta foarte tinerii interpreţi s-au aflat în centrul atenţiei, dar în forme mult diversificate, pentru că primele zile au adus la rampă şi studenţi “cu nume” (Mihai Ritivoiu – pian, Alexandru Mălaimare – vioară, Octavian Lup – violoncel -, “cordari” acompaniaţi la pian de experimentata Verona Maier, evoluând în eleganta sală a Cazinoului), apoi la Centrul cultural “Carmen Sylva” a avut loc, sub genericul “Avan-premieră la Concursul internaţional ‘George Enescu’”, un concert susţinut de câţiva dintre cei care vor fi candidaţi la premiile competiţiei din septembrie, cântând însă şi cvartetul “Arcadia”, deosebit de apreciat încă de la înfiinţare, inclus deopotrivă în seria “Generaţia mileniului III”, din nou la Cazino, de această dată alături de pianistul Andrei Licareţ (Scarlatti, Enescu, Liszt, Ravel, Schumann), ciclu în care şi publicul din Câmpina a aplaudat pagini de Enescu, Brahms, Schumann abordate de aceiaşi Mihai Ritivoiu, Octavian Lup, dar şi de pianistul Ovidiu Lup.

Ca de obicei, sfârşitul de săptămână a atras, în Parcul “D. Ghica”, numeroşi spectatori de toate vârstele, ascultând muzică bună în interpretarea unor instrumentişti care fac parte din Orchestra de tineret, cântând cu aceeaşi plăcere şi creaţii camerale şi jazz şi prelucrări de folclor sau piese de divertisment. Parafrazând un titlu celebru – “Sinaia rămâne Sinaia” -, serile au propus două programe excelent susţinute de cvartetul “Sinaia for Ever” şi deja binecunoscutul ansamblu “Violoncelissimo”, în care Marin Cazacu evoluează împreună cu discipolii săi, apoi ORT Brass Ensamble, atmosfera relaxată şi starea “de bine” fiind create astfel de tineri de o calitate deosebită, adevăraţi profesionişti, aducând farmecul unui repertoriu bine ales şi verva adolescentină. Deloc întâmplător, un spectator exclama: “Asta e muzică adevărată! Dacă ar fi aşa zilnic…”

Dar în acele zile, toţi lucrau intens fie în cadrul Romanian Sinfonietta Orchestra sub bagheta lui Horia Andreescu, fie în Orchestra de Tineret dirijată de Cristian Mandeal, pregătind excepţionale concerte al căror nivel le situează, fără rezerve, în top-ul formaţiilor noastre simfonice; pentru că instrumentiştii sunt nu doar performanţi, ci şi pasionaţi, trăind cu o bucurie vizibilă (şi declarată) experienţa unică a repetiţiilor şi concertelor sub îndrumarea unor maeştrii redutabili, “atacând”, de la un an la altul, un repertoriu tot mai complex, mai pretenţios. Astfel, RSO (extinsă la 65 de membrii, între 15-21 ani) şi Horia Andreescu au oferit monumentala Simfonie nr. 9 Din Lumea Nouă de Dvorak, într-o construcţie densă şi o varietate de planuri expresive impresionante, cu suprafeţe evocatoare şi explozii în apoteoză, reuşind totodată un acompaniament impecabil în Concertul nr. 1 de Ceaikovski, adaptându-se prompt chiar şi la „surprizele” apărute (în prima seară) în relaţia cu solista, celebra pianistă Elisabeth Leonskaia – o şansă poate nesperată pentru ei de a colabora cu o asemenea personalitate, cândva laureată la Concursul „Enescu”. Iar entuziasmul cu care au fost aplaudaţi atât la Sinaia, cât şi la Braşov, a confirmat pe deplin aprecierea unanimă a melomanilor şi specialiştilor, răsplătiţi cu un bis de mare efect.

La pupitrul ORT (având acum 80 de instrumentişti), Cristian Mandeal a propus Rapsodia I de Enescu, Valsul de Ravel, suita Pasărea de foc de Stravinski – lucrări alese tocmai pentru dificultatea lor, pentru subtilitatea coloristică, anvergura şi fineţea scriiturii, diversitatea stilistică, rezolvate cu rigoare şi aplomb, cu un sunet, o omogenitate şi o fluenţă uimitoare, mai ales că majoritatea tinerilor (până în 30 de ani) cântau pentru prima oară într-o orchestră simfonică -, acompaniind, la rândul lor, o solistă – violonista Anna Tifu (sosită din Italia) -, care în 2007 a câştigat Premiului I la Concursul “Enescu”, abordând acum Concertul de Beethoven, preferând, ca bis, o Sonată de Ysaye. Un succes remarcabil, ovaţionat la Buşteni, Sibiu şi Sinaia – o posibilă “repetiţie generală” pentru concertul pe care îl vor susţine curând în Festivalul “Enescu” şi la care sper că vor avea cel puţin la fel de multe aplauze şi scandări, cărora să le răspundă, de asemenea, cu cele trei bisuri alese special din „lumi” cu totul diferite – de la Strauss la Sibelius sau Dinicu -, vădind intenţia maestrului de a-i familiariza pe tineri cu astfel de partituri şi cu treceri rapide de la un stil la altul, de la o atmosferă la alta, rezolvate însă cuceritor.

Dar un loc aparte l-au avut “Familiile de muzicieni”, cei de la Sinaia sau Predeal ascultând miniaturi cu încărcătură religioasă (Mozart, Haydn, Faure, Mendelssohn, Bizet, Rachmaninov, Villa Lobos), în ambianţa unor biserici (“Sub aripa Sfintei Marii”), prezentate de soprana Bianca Manoleanu şi soţul său, pianistul Remus Manoleanu, apoi, din nou la Cazino, opusuri de Brahms şi Ceaikovski tălmăcite de artişti invitaţi şi din străinătate, alcătuind însă un ansamblu omogen, cu o sonoritate cuceritoare şi o ştiinţă a interpretării elogiate, de-a lungul timpului, în ce-i priveşte pe Liviu Prunaru şi Valentina Sviatlovskaia, Maruxa Llorente şi Cristian Ifrim, Ladislau Andris, Marin şi Ştefan Cazacu. Un “serial” continuat de Valentin, Roxana şi Valentina Gheorghiu, cântând la pian – fie solo, fie la 4 sau chiar 6 mâini -, optând pentru piese cu mare impact la public, reliefând încă o dată rafinamentul maestrului, echilibrul şi tuşeul (cumva comun celor trei), maniera în care se relaţionează, pe claviatură, cu soţia şi fiica sa, îndelung aplaudaţi în opusuri de Schubert, Schumann, Faure, Dvorak, Brahms sau Enescu (versiune a Rapsodiei I adaptată de V. Gheorghiu pentru pian la 4 mâini). Iar violoniştii Gabriel şi Simina Croitoru, în compania pianistei Clementina Ciucu, au încântat din nou în miniaturi de Kreisler, Massenet, Spohr, Wieniawski sau Sarasate, tatăl şi fiica “întâlnindu-se” în duo, evoluând şi în secvenţe solistice, etalând însă aceeaşi virtuozitate şi siguranţă tehnică, strălucire şi sensibilitate, intuindu-şi reciproc intenţiile expresive, având în acelaşi timp o dezinvoltură juvenilă care le conferă un plus de atractivitate. Iar vioara Guarneri – Enescu, pe care cântă Gabriel Croitoru, sună superb “la ea acasă”, în preajma Vilei “Luminiş”, în Sinaia atât de dragă Maestrului a cărui zi de naştere – 19 august – a fost marcată la finalul unui festival de ţinută, pe care cei care au “invadat” sălile seară de seară îl vor păstra în suflet pentru multă vreme.

Iar dacă Primăria Sinaia şi cei din oraşele unde “s-a extins” festivalul au pus la dispoziţie locaţiile, în timp ce câţiva sponsori s-au implicat din pasiune pentru muzică, iar Ministerul Culturii a susţinut o parte din sumele necesare, majoritatea costurilor au fost “acoperite” de  Marin Cazacu prin Fundaţia “Prietenii muzicii – Serafim Antropov” (co-organizator), pentru că festivalul trebuie să meargă mai departe şi… a dovedit că un artist şi organizator dăruit şi eficient poate să facă… imposibilul, alături de muzicieni la fel de entuziaşti şi îndrăgostiţi de arta lor, precum şi de tineri care speră să-i urmeze cu strălucire.

(19 august 2011)

Anca Florea