„Ce desenăm noi". Ciprian şi Margareta Udrescu la Galeria UNA

Expoziţia va fi deschisă de criticul de artă Aurelia Mocanu.

Coordonator: Stela Lie
22-31 Mai 2012

Extremografic

La diferenţă de câţiva ani, profesorul de grafică Nistor Coita a avut de-a face cu cei doi fraţi Udrescu, Marga şi Ciprian. Erau deja remarcaţi din liceul Tonitza ca două vocaţii clare de plăsmuitori şi trudnici ai densităţilor grafice. Expoziţia lor comună de la Galeria UNA este generată şi îngrijită de Stela Lie. Profesoară a secţiei de grafică, iniţiatoare a asociaţiei Clubul Ilustratorilor, este în mod particular atentă la destinul tinerilor după absolvire, aceia care stăpânesc un generator de poveste personală în cheie grafică. Astfel, desfăşurarea de producţii vizuale atât de diverse şi consistente în cercetare plastică a celor doi fraţi Udrescu poate sta judicious sub titluri ca: „Labirint/atlas/vocabular/experiment vizual”, „Ferestre spre lumile noastre posibile” ori, mai jovial,: „Ce desenăm noi”. Dacă aceasta ar fi o întrebare, răspunsul s-ar desena ca o ploaie torenţială de figuraţie grafică. La care se adaugă o formaţiune particulară de pictură la Ciprian şi de colaj-relief la Marga. Iar aluviunile de torent grafic se depun, la amândoi în legătură de carte. Adică în preţioasele jurnale-obiect grafic. Este tezaurul caietelor de poveste a existenţei lor prin diagrama văz-linie.

Ciprian Udrescu scormone şi interoghează grafic orice: cai, insecte ori creaturi spaţiale, străzi sau acoperişuri, colţuri de atelier şi propria-i persoană. Îi pare afină iscoditoarea metodă socratică de a aduce la lumină adevărul. Se plasează într-o stare permanentă de captare a unei viziuni semnificative din fluxul imaginilor de panoptic cotidian. E, dealtfel, unul dintre puţinii desenatori care redă cu naturaleţe organică (chiar chirurgicală) relaţiile perspectivale ale formelor. Nu ascunde prin bruiaj linear redarea spaţială şi nu crează boarea onirică din păienjeniş grafic. Este şi un posedat colector fotografic de decupaje compoziţionale. Udrescu este acut, ca acul de gravat, care-i poate sta drept blazon. Este un încrâncenat al analizei sub tensiune de sens a lumii materiale din care vrea să intuiască, prin decalc grafic, un cadru-viziune, ca temă a temelor: Fiinţarea.

În schimb, pe coroniţa de flori a păpuşelelor din hârtie ale Margăi Udrescu se poate înscrie deviza „Prietenie”. Artista ar dezmierda totul, reciclând cele lepădate. Prin decupaje şi lipiri robace, este capabilă să mânuiască ultraexpresiv cele mai umile ştraifuri tipărite sau să sărbătorească cromatic cartonul cofrajelor de ouă. Marga are în desen omuleţi-personaje pe care le mână în călătorii grafice printre animale fabulatorii. Portretizează frontal prieteni sau necunoscuţi, adăugând dedesubt cuvintele unei istorisiri posibile. Papetăria agapică a universului ei e plină de bunătate şi morala mărgăritarelor ascunse în colb. Revelează freamătul semnului grafic şi al suporturilor de hârtie, pe atât cât fratele Ciprian le prelevează analitic.

Expoziţia fraţilor Udrescu, densă şi solicitantă, se parcurge ca un insolit „transfer de date” psihologic prin releul imbatabil al diagramei desenului.

(Aurelia Mocanu)