„Rotonda 13“: Nicolae Balotă - 90

COMUNICAT DE PRESĂ

Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, vă invită la „Rotonda 13“: Nicolae Balotă - 90 (1925 – 2014), eveniment care se va desfăşura vineri, 20 februarie 2015, ora 13.00, la sediul ICR – Bucureşti, din Aleea Alexandru, nr. 38, sector 1.

Invitați: acad. Eugen Simion, Marta Petreu, Ion Vartic, Ioan Buduca, Bogdan Crețu

Amfitrion: Ioan Cristescu

Partener: Institutul Cultural Român
Parteneri media: Radio România Cultural, Observator Cultural, Cultura şi AgenţiadeCarte.ro.

Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj - d. 20 august 2014, Nisa)
Eseist, critic, istoric și teoretician literar.
Laureat al Premiului „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1971), Premiului Uniunii Scriitorilor din România (1974) și al Premiului Național pentru literatură (1999).
 Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1947). Doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devine asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954). Redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța). Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă”. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez. Revine periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București. În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj îi conferă titlul de Doctor honoris causa.
A debutat jurnalistic în ziarul „România nouă” de la Sibiu (director Zaharia Boilă), în septembrie 1944, și cu critică literară în „Revista Cercului Literar” de la Sibiu, nr. 1, din ianuarie 1945, grupare din care făcea parte. După o perioadă forțată de tăcere, reîncepe să publice, din 1965, în reviste. Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenția sa. În 1994, îi apare volumul Parisul e o carte (Ed. Fundației Culturale Române), iar în 1998 Caietul albastru, un monumental eseu memorialistic și un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat. 

Volume publicate:
Euphorion: eseuri, 1969, reeditat în 1999
Labirintul, 1970
Urmuz, 1970, reeditat în 1997
Despre pasiuni, București, Albatros, 1971
Lupta cu absurdul, 1971, reeditat în 2000
Umanități, 1973
De la Ion la Ioanide. Prozatori ai secolului XX, București, Editura Eminescu 1974, reeditat în 1997
Introducere în opera lui Al. Phillipide, 1974, reeditat în 1999
Iacob Burkhardt, un umanist modern, 1974
Universul prozei, 1976
Arte poetice ale secolului XX, 1976
Universul prozei, 1976
Arta lecturii, București, Cartea Românească, 1978
Opera lui Tudor Arghezi, 1979, reeditat în 1997
Etosul creației și imperativele etice ale criticii, București, Editura Academiei, 1979
Scriitori maghiari din România, 1981, ediția în limba maghiară, 2007
Mapamond literar, 1983
Parisul e o carte, 1994
Calea, adevărul și viața. Meditații religioase, București, Editura Eminescu, 1995, reeditat în 1999
Romanul românesc în secolul XX,, 1997
Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze românești și străine, 1997
Caietul albastru, București, Ideea Europeană, 2007
Eminescu - poet al inițierii în poezie, 2000
Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, 2001, reeditat în 2008
Literatura germană de la Sturm-und-Drang la zilele noastre, 2002, reeditat în 2007
De la Homer la Joyce, eseuri, București, Ideea Europeană, 2007