ARGO ART EXHIBITION - RAW INTIMACY

only on March 23^rd 2017,

at UZINA ELECTRICA FILARET

3 General Candiano Popescu Str, at 7.30 PM

RAW INTIMACY

Art Exhibition

by Connor Tingley & Peter Savic

Curated by Adrian Buga

Pictura lui Connor Tingley este un dicteu erotic despre viață și moarte.
El combină obsedant imagini prinse de mintea sa, iar pictura-desen, cu structuri liniare și labirintice, mobilizează privirea forţând-o să se prindă în mrejele ei.
Privind lucrările sale, cazi în nefirescul imaginii, într-un loc unde eroticul intim este amestecat ghem cu grotescul crud.
Lucrările sunt „scrise vizual”, iar dacă sunt contemplate mai îndelung, liniile devin scriere neîntreruptă − devin emoții prinse în imaginile-malaxor. Furând „jocul dezinteresat al gândirii” (Andre Breton), linia lui Connard adulmecă și presimte modul în care noi privim pânzele sale.
Desenul-dicteu a lui Connor Tingley trebuie „citit” ca un poem suprarealist. Este o scriere bizară în care artistul întârzie să dea cheia „cititorului” tocmai pentru a-l provoca să se implice. Lipsa culorii, care putea acoperi suprafețele mari ale pânzelor, mărește șocul vizual.
Artistul, prin brutalitatea senzațiilor transformate în imagini-capcană, te scufundă într-un labirint al imaginii,
iar desenul său devine firul narativ al Ariadnei.
Coborâm brutal într-un eros morbid al artistului, apare o colcăire de părți rupte din trupuri umane. Artistul își crucifică trăirile proprii pe pânze. Își bate cuie în toate imaginile și apoi decade. Se coboară pe sine, în linii, în culori, în amintiri crude. Alunecă în adâncurile conștiinței și ne aduce imagini rupte, împletite cu spini înfipți în ochii noștri.

Brațe, oase, sâni, toate unite de fețe gigantice, devin fragmente filmice, emoții stilizate și bizar interconectate. Trupuri condensate, rupte, spiralate, ne învârt și ne prind în vortexul imaginii, fără să ştim care este legea centrului. Amețim. Suntem aruncați spre oase fără carne, fetuși captivi în pântecele/craniu; o multitudine de forme falice,
prinse de un roșu în erecție, ne încurcă definitiv, iar imaginile formate sunt penetrate tot timpul de jocuri alambicate.
Speranța apare în chipul emaciat, dar viu, al autorului. Connor Tingley, prin dublul autoportret, deschide o fereastră spre sine, ca într-un memento mori perpetuu. În linie erotică, dorința − prin plăcerile tinereții − devine tortură asumată sub masca tanatică.

Autorul trăiește prin imagini, rupte parcă din ședințe de modă bizare. Combină chipuri și corpuri frumoase cu cadavre de animale, vii sau moarte. Poate își dă o luptă, prin pictura sa, împotriva morții. Mă refer la moartea mică, care nu spune nimic, cea de zi cu zi.

Revin la viață și moarte, la sex și la absența sexului. Desenul trebuie descifrat, pătruns, penetrat, altfel devenim prizonieri. Imaginile astfel derulate ne ajută să scăpăm din Labirint.
Pictura sa este un jurnal vizual. Înțelegem ce se dorește a fi ascuns și prin inserțiile lui Peter Savic, cel care acoperă cu păr pânzele lui Connor Tingley. Peter Savic depune un „văl” peste pictura lui Connor Tingley, iar împreună construiesc în noi stări suprarealiste.
Amândoi acoperă realul și lasă drama să apară doar în noi.
Împreună pun la cale o revoluție sexuală a imaginii lăuntrice. Erosul devine pentru amândoi momentul libertății supreme. Amândoi își reconfigurează libertatea oferită de artă, libertate obținută prin descătușarea sexuală dată de dubla imagine ascunsă.

Această dublă imagine spermatică naște și ucide în același timp.

Adrian Buga