Aşezarea veche de 3500 de ani de la Corneşti se află din nou sub lupa arheologilor

COMUNICAT DE PRESĂ
Aşezarea veche de 3500 de ani de la Corneşti se află din nou sub lupa arheologilor

Arheologii din cadrul Muzeului Banatului continuă, pentru al treilea an consecutiv cercetările aşezării de Epoca Bronzului de la Corneşti, judeţul Timiş. În acest an, cercetarea va dura trei săptămâni. Specialiştii din trei ţări (Statele Unite, Germania şi România) au ca obiectiv scanarea geo-magnetică a întregii suprafeţe pentru a vedea exact cum arată structurile de lemn de sub pământ şi locuinţele din interiorul fortificaţiei şi realizarea analizelor de polen pentru a-şi da seama ce fel de plante creşteau acum 3500 de ani, în Banat. De asemenea, se va realiza şi topografia zonei pentru a avea o imagine tridimensională a rămăşiţelor construcţiei. Finanţarea acestor cercetări se face de Muzeul Banatului şli de Fundaţia Thyssen din Germania, care a acordat un grant de 30.000 de euro pentru lucrările din 2009.

Aşezarea de la Corneşti, comuna Orţişoara - judeţul Timiş, este practic cea mai mare fortificaţie de Epoca Bronzului din Europa, datată în urmă cu 3500 de ani. Ea se întinde pe o suprafaţă de 1800 de hectare şi are patru inele, ultimul urmând să fie cercetat pentru a se stabili cu exactitate dacă face sau nu parte din fortificaţie. Numai primul val, cel mai mic, ar fi suficient cât să cuprindă cetatea Timişoarei, iar ultimul, cel mai puţin vizibil, trece paralel cu şoseaua Timişoara – Arad. Probele de Carbon 14 au scos în evidenţă faptul că acest complex datează din mileniul al II-lea înainte de Cristos. „Acest monument este extrem de important, el îndeplineşte mai mult de jumătate din cerinţele pentru a fi trecut în patrimoniul UNESCO”, a declarat Alexandru Szentmiklosi, directorul santierului arheologic. Cu toate astea, lucrările agricole invazive cu stratificatorul (un plug adânc de 60 cm) riscă să pună în pericol aşezarea, deoarece prin folosirea acestui utilaj se distrug zidurile fortificaţiei.

Conform specialiştilor, săpăturile se vor întinde cel mai probabil pe 15-20 de ani datorită complexistăţii acestuia. „Şantierul nu trebuie să fie doar un sit de cercetare, el trebuie să fie o şcoală de arheologie pentru tinerii arheologi”, crede Alexandru Szentmiklosi. În prezent, la lucrări participă studenţi din Timişoara, Iaşi, Berlin şi Würzburg. Ei sunt coordonaţi de echipa de cercetare formată din specialişti din Muzeul Banatului Timişoara (prin dr. Alexandru Szentmiklosi), Muzeul de Preistorie din Berlin (prin dr. Bernard Heeb), Dickinson College, Statele Unite (prin prof. dr. Sarah Sherwood), Universitatea I. W. Goethe din Frankfürt (prin prof. dr. Rüdiger Krause) şi Institutul de Arheologie al Academiei Române (prin dr. Florin Gogâltan). În fiecare an, echipa de cercetare a avut un sprijin important din partea populaţiei locale. „Anul trecut, datorită complexităţii şantierului, am stat mai mult pe teren şi am depăşit bugetul, aşa că nu mai aveam bani nici pentru mâncare. Ca să ne ajute, localnicii din sat ne-au oferit gratuit mancare, apă şi chiar ne-au ajutat cu transportul. De exemplu, proprietarul magazinului din localitate, domnul Nelu, a fost un sponsor de bază al taberei arheololgice, oferindu-ne pâine şi zahăr timp de o lună de zile”, a mai spus Szentmiklosi.

Din primele cercetări se pare că zona a fost populată de tracii timpurii. Aceştia se ocupau cu agricultura dar şi cu creşterea animalelor. Aşezările lor erau formate din locuinţe semi-îngropate, făcute din gropi relativ circulare, cu o structură din lemn şi acoperite cu paie. Există semne că aveau zone de cult, existau ritualuri de depuneri de obiecte: vase ceramice, obiecte de metal şi chiar alimente, iar populaţiile făceau schimburi comerciale între ele.