Asociatia Istoria Artei: Conferințe și vernisaj

Comunicat de presă

Conferința și vernisajul expoziției

„Parcul Carol I – 110 ani: reconstituire istorică și digitală”

Casa de Cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Asociația Istoria Artei organizează un dublu eveniment cultural în 27 octombrie, începând cu ora 18:30: „Parcul Carol I – 110 ani: reconstituire istorică și digitală”. Cu acest prilej prezentăm publicului expoziția de fotografii de epocă, documente de arhivă și din periodicele vremii, cărți poștale, precum și reconstituirile digitale ale unor pavilioane ale Expoziției Generale Române din 1906. Cele 30 de panouri prezintă elementele cele mai importante ale cercetării echipei proiectului „Parcul Carol I – 110 ani” și au fost realizate cu sprijinul financiar al Ordinului Arhitecților din România, din „Timbrul Arhitecturii”, fiind expuse la Casa Mincu între 15-30 septembrie 2016.
Conferința publică susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache, istoric drd. Cezar Petre Buiumaci și fotograf Cristian Gache ne oferă ocazia de a explora istoria Parcului Carol I după închiderea Expoziției Generale Române. Pornim de la scrierile dr. Constantin I. Istrati (1850-1918), comisarul general al expoziției, pentru a înțelege viziunea sa asupra acestui spațiu pe care și l-ar fi dorit să adăpostească mai multe muzee, o grădină zoologică, școli practice de horticultură, apicultură și sericicultură. În Palatul Industriei sau al Silviculturii se dorea crearea Muzeului Industriei, s-a propus chiar și înființarea unui Muzeu Comercial, în Pavilionul Agriculturii un muzeu de profil, toate sub egida Ministerului Domeniilor și în parteneriat cu Camera de Comerț și Școala de Comerț. Școala de horticultură ar fi putut avea un spațiu de demonstrații practice în fostul Pavilion al principelui Suțu, Școala de sericicultură era prevăzută a fi amenajată în casa sătească, iar Școala de Apicultură pe locul rămas liber după dezafectarea Pavilionului Ungar. Palatul Artelor s-ar fi dorit să devină „Muzeul trecutului nostru”, ceea ce, în parte, s-a realizat prin amenajarea Muzeului Național Militar în perioada interbelică.
În perioada interbelică parcul devine spațiu expozițional pentru diferite prezentări tematice (Târgul de mostre industriale, expoziții de electricitate, industriale, de aviație). În 1935 aici este organizată prima expoziție „Luna Bucureștiului”.
În timpul regimului comunist, locului i s-a schimbat numele în „Parcul Libertății”, în 1958 rămășițele eroului necunoscut au fost scoase în noaptea de 22-23 decembrie și duse la Mărășești, iar în 1963 se construiește „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” după planurile arh. Horia Maicu și Nicolae Cucu și se amenajează mausoleul conducătorilor comuniști.
Conferința este ultima din proiectul realizat cu sprijinul financiar al ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în cadrul Programului cultural București - Orașul in-vizibil.

Conferința

Repere cehe în arhitectura românească

Conferința publică din 25 octombrie, de la ora 18:30, susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache, la Centrul Ceh, str. Ion Ghica nr. 11, sub patronajul Ambasadei Cehiei din București, ne prilejuiește o trecere în revistă a activității arhitecților cehi Anton Onderka, Karl Böhnisch/Carol Benisch și Karel Zdeněk Líman, care au contribuit substanțial la crearea unor monumente, repere importante în arhitectura românească.
Cel mai longeviv exemplu este Carol Benisch (1822-1896), născut în Imperiul Austriac, într-o zonă ce se află astăzi în Republica Cehă. Activ ca arhitect mănăstiresc, Benisch a reparat edificii religioase, dar a contribuit şi la ridicarea Bisericii şi Azilului Domniţa Bălaşa, Spitalului Brâncovenesc, Azilului Doamna Elena, Catedralei catolice Sf. Iosif, Palatului Academiei din Bucureşti, Catedralei Sf. Petru și Pavel din Constanța.
Cel de-al doilea arhitect ceh, Anton Onderka, cu studii în spațiul austriac, a fost activ în București între 1856-1886, realizând nenumărate case cu prăvălii în diferite zone comerciale, marea majoritate în stilul neoclasic.
Karel Zdeněk Líman (1855-1929), arhitectul Casei regale a României, contribuie fundamental, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în perioada interbelică, la reședințele din Sinaia, Bran, Copăceni, București.