Camilian Demetrescu - EXIL - lansare de carte la Muzeul Naţional al Literaturii Române

Lansare de carte

EXIL
de Camil Demetrescu
Editura M.N.L.R., 2009

Invitaţi:
Dorana COŞOVEANU
Marilena ROTARU
Dan STANCA

Cu aceeaşi ocazie va avea loc prezentarea unui fragment din filmul
„Aici am îmbrăcat cămaşa creştină” (1995),
episod din serialul Memoria exilului românesc, realizat de Marilena Rotaru.

Evenimentul va avea loc miercuri, 14 aprilie 2010, ora 13.00,
în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bd. Dacia nr. 12.

Pentru a înfrânge balaurul

Arta actuală a lui Camilian Demetrescu pare destinată unui om contemporan ameninţat să piardă treptat toate libertăţile pe care abia a învăţat să le cunoască, fiind acesta, probabil, preţul pe care civilizaţia noastră va trebui să-l plătească pentru a evita o catastrofă termonucleară.

Demetrescu a ales ca temă a operei sale simbolurile creştinismului originar şi ale ebraismului, deoarece, cum el însuşi mărturiseşte „civilizaţia occidentală se sprijină încă pe aceste mituri“. El propune o lectură a simbolurilor biblice prin intermediul limbajului gestual al mâinii, inspirat din iconografia romanică şi mai ales bizantină, ce evocă fascinaţia icoanelor greco-ortodoxe ale copilăriei sale.

Dar, dincolo de referinţa la anumite semnificaţii biblice, acest limbaj gestual sugerează vastitatea posibilităţilor creatoare ale omului, care, asemeni cosmosului, are mult mai multe dimensiuni decât ne putem imagina şi decât am învăţat în şcoli, aici în occident, de trei mii de ani încoace.

Artistul ştie, şi vrea s-o spună prin arta sa, că fiecare eveniment cotidian, în aparenţă insignifiant, are în schimb o semnificaţie simbolică, ilustrează un simbolism primordial, transistoric, universal; şi că actul de descifrare a acestor semnificaţii simbolice, religioase, ale evenimentelor, poate să devină un instrument de iluminare şi de mântuire.

Conversiunea artistică a lui Demetrescu (în ultima sa expoziţie pe care am văzut-o la Paris în 1978 expunea opere aşa-zis abstracte, deşi inspirate de mitologii arhaice) e legitimată de o profundă conversiune existenţială: a ales să trăiască într-o lume ţărănească, a restaurat cu mâinile lui o biserică romanică unde şi-a transferat atelierul (dar care a rămas biserică), s-a reapropiat de creştinism, deoarece, cum spune, „simţeam o mare nevoie de a mă confrunta cu o religie încă vie, de a da un sens istoric experienţei artistice“.