Conferinţa la UNAgaleria: Reconstituirea programului iconografic al frescelor din Mănăstirea Văcăreşti

Reconstituirea programului iconografic al frescelor din Mănăstirea Văcăreşti

conferinţă susţinută de drd. Cristina Cojocaru

Marţi, 15 octombrie 2013,
începând cu ora 11.00,
la UNAgaleria, str. Budişteanu, nr. 10,

Prezentarea este sprijinită de AFCN în cadrul proiectului Un sfert de veac de la martiriul unui monument bucureştean - Mănăstirea Văcăreşti şi va dura aproximativ 1 oră.

Mănăstirea Văcăreşti a fost şi a rămas în memoria tuturor un reper cultural al veacului al XVIII-lea, cea mai mare şi cea mai bogată construcţie eclezială din Ţara Românească de până în acel moment, prin care domnitorul Nicolae Mavrocordat, ziditorul său, dorea să-şi facă vizibilă puterea şi înalta statură culturală, propunându-şi să egaleze şi chiar să depăşească faima şi strălucirea ctitoriei lui Brâncoveanu de la Hurezi.
Demolată complet în anii 1986-1987, Mănăstirea Văcăreşti e păstrată în memoria publicului actual doar prin fotografii de arhivă şi prin cele câteva fragmente de frescă şi pietrărie salvate şi restaurate într-un proces îndelungat. Fără imaginea de ansamblu a trupului din care au fost desprinse, aceste fragmentele sunt asemenea pieselor unui puzzle incomplet. Rupte de contextul iconografic care le dădea sens, tind să devină doar icoane, chipuri şi detalii frumoase, admirate fie ca mostre de virtuozitate a zugrăviei, fie pentru valoarea lor “arheologică”. De aceea, iniţiativa de a reconstitui imaginea de ansamblu a frescelor de la Văcăreşti prin alăturarea şi sistematizarea în desfăşurătoare iconografice a fragmentelor păstrate şi a imaginilor fotografice este importantă atât pentru cercetători, specialişti şi restauratori cât şi pentru publicul larg interesat de artă şi de istoria bisericii. Din efortul de a reda alcătuirea iconografică şi chipul interior al lăcaşelor sale, ei pot înţelege mai bine rolul major pe care l-a avut această mănăstire în istoria artei şi ortodoxiei româneşti, modul în care se raportează pictura de la Văcăreşti la tradiţia locală a zugrăvirii de biserici şi, mai ales, la modelul artei brâncoveneşti, respectiv influenţa pe care o exercită asupra picturii murale din secolul al XVIII-lea şi de mai târziu.
Având în vedere că frescele bisericilor sunt, cu siguranţă, cele mai elocvente mărturii de ordin vizual care s-au păstrat din acei ani, programul iconografic al Mănăstirii Văcăreşti este una dintre cele mai importante surse care redau contemporaneităţii mentalitatea proprie unei epoci, gândirea teologică şi orizontul cultural al oamenilor secolului al XVIII-lea. Pe de altă parte, reconstituirea programelor iconografice pentru catoliconul şi paraclisul de la Văcăreşti este un prim pas spre o reparaţie morală şi spre înţelegerea şi acceptarea dramei prin care a trecut mănăstirea, împreună cu alte lăcaşuri, în timpul anilor de grele încercări.