Darul de aur al dacului Bitus. O descoperire istorică într-o colecție transilvăneană

De la controversata Teorie a lui Roesler, o adevărată dogmă a istoricilor maghiari, până la vânătorii de comori și operațiunile de recuperare și repatriere a brățărilor dacice de aur, moștenirea geto-dacă a fost supusă unui șir întreg de dezbateri și dispute. Artmark, promotor fervent al valorilor istorice și artistice ale poporului român, oferă în premieră publicului încă un argument al originii și continuității populației geto-dace în teritoriul Daciei Romane. Acesta ne vine sub forma unui set din trei artefacte votive, din aur, realizate într-un atelier dacic din Abrud (Alba) în sec. II-III e.n., pentru a fi închinate de un dac liber și înstărit, romanizat/cetățean roman, probabil unui templu local, de favoarea divinităților căruia dacul  avea nevoie în activitatea sa.
Numite Plăcuțele lui Bitus datorită inscripției pe plăcuța votivă de mai mici dimensiuni (VOTU(M) UBE(R) BITUS), ceea ce s-ar putea traduce aproximativ prin „Darul îmbelșugat (făcut de) Bitus” (Bitus reprezintă unul dintre cele mai răspândite nume dacice, alături de Brisanus, Duda, Soia, Mucapa etc.), acestea sunt unice din mai multe perspective. Pe de o parte sunt singurele artefacte de acest gen aflate într-o colecție privată, iar nu într-una muzeală, dintr-un total de 14 astfel de plăcuțe votive din aur descoperite pe întreg teritoriul fostului Imperiu Roman, ce se întindea din Britania până în Egipt, acoperind cea mai mare parte a lumii civilizate. Însemnătatea acestora este uriașă pentru români, pentru că sunt singurele plăcuțe dedicate, la aproximativ patru generații de la cucerirea Daciei de către Traian, de un dac (iar nu de un roman, de un colonist al Imperiului sau de un negustor grec sau oriental, precum în celelalte cazuri), pledând pentru contopirea populației geto-dace cu cea a coloniștilor romani, întru formarea, în perimetrul Daciei Romane, a poporului român.
Situația plăcuțelor din aur este rarissimă în rândul colecțiilor românești – și nu numai. Acestea au fost trecute din generație în generație, de la descoperirea lor de la sfârșitul sec. XIX și până astăzi, scăpând de-a lungul vremurilor, întâi înstrăinării, dat fiind statutul familiei care le-a păstrat, apoi, prin ascundere, naționalizării din anii comunismului.
Toate cele trei artefacte fac parte din patrimoniul cultural național, fiind clasate în categoria Tezaur. Valoarea acestor trei plăcuțe votive din aur dacic este apropiată de cea a vestitelor brăţări regale dacice de aur descoperite în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, care au fost furate de către vânătorii de comori și recuperate printr-un proces dificil din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia şi Germania. Din 2011, acestea pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie a României.

Artefactele pot fi admirate public în cadrul expoziției Licitației de Crăciun (9 decembrie, Athénée Palace Hilton) începând cu sâmbătă, 22 noiembrie, la Palatul Cesianu-Racoviță, str. C.A. Rosetti, nr. 5.