Desant cu scriitori piteşteni, la MNLR

Marţi, 29 aprilie 2014, ora 13.00, în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române din Bucureşti (B-dul Dacia nr. 12), sub genericul „Confluenţe”, debutează un ciclu de evenimente culturale prin care publicului bucureştean îi sunt prezentate nume importante ale literaturii române contemporane, din geografii şi generaţii literare diferite. Invitaţii acestei prime ediţii „Confluenţe” sunt scriitorii piteşteni şi Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” - Argeș. 
Participă: Mihai Octavian Sachelarie (directorul Bibliotecii Județene ”Dinicu Golescu”), Nicoleta Popa, Denisa Popescu,  Mircea Bârsilă, Dumitru Augustin Doman, Nicolae Oprea. 
Amfitrioni: Marian Drăghici și Dan Mircea Cipariu.
Partener media: AgentiadeCarte.ro.

Nicoleta Popa s-a născut la 6 decembrie 1973, în Piteşti. A absolvit Facultatea de Ştiinte Administrative şi ale Comunicării – Specializarea jurnalism, cu o teză despre Emil Cioran. Este membră U.S.R. din anul 2003. A publicat, până acum, volumele: “Autorul este plecat în week-end” (Editura Calende, Piteşti, 1997), “Animal de povară” (Editura Paralela 45, 2007), “Egoismul de rigoare” (Editura Paralela 45, 2001) şi “Fragmente din inima mea” (Editura Brumar, 2009). Versurile sale au mai apărut în volumele colective: “Urmaşele lui Novalis” (Editura Bărbulescu, Munchen, 1999) şi “Arheologie general” (Editura Paralela 45, 2000). Volumul “Animal de povară” a fost distins de USR-Piteşti drept „Cea mai bună carte de poezie a anului 2007”. Are în pregătire un nou volum de poeme, “Solitudinea e ţara mea”, Editura Adenium.
 
Denisa Popescu s-a născut la 31 octombrie 1967, în Piteşti, judeţul Argeş. Licenţiată în ştiinţe juridice a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. Referent la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu din Piteşti. Debutul în poezie  a fost consemnat de cotidianul local “Argeşul”, care i-a publicat primele producţii lirice, în anul 1994, în suplimentul său cultural, săptămânal – “Săgetătorul”.  Debutul în volum a survenit, în octombrie 1999, cu colecţia de versuri de copilărie târzie şi adolescenţă – “Dincolo de ochii mei”. Au urmat, într-un ritm efervescent, volumele de versuri “Adamantin” ( iulie 2004), “Laminaria. Catrinel” (iulie 2005), “Scheletul meu de muselină” (decembrie 2005), “Cele mai frumoase depresii” (iunie 2007).  În perioada octombrie 2001 – decembrie 2004, colaborarea cu revista “Argeş”  s-a realizat din postura de redactor principal, ulterior de redactor-şef adjunct. Contactul cu literatura vie a oraşului, cu artele frumoase, cu evenimentele culturale de rezonanţă s-a materializat în numeroasele emisiuni TV, în direct şi înregistrate, în reportajele şi ştirile difuzate, începând din ianuarie 1997 şi până în prezent, pe posturile locale RCS, TERRA SAT şi ALPHA (aici, în exerciţiul funcţiei de referent la Centrul Cultural Piteşti). Din aceeaşi perspectivă, în anul 2006 a participat, ca redactor de carte, la realizarea volumului omagial “Silvestru Voinescu – un destin asumat”, carte-document, întocmită de Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu şi dedicată acestui cărturar care face onoare meleagurilor argeşene, el însuşi  membru al Uniunii Scriitorilor din România.
 
Mircea Bârsilă s-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiuleşti, judeţul Gorj. Are un frate şi două surori. Mircea şi Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeş. A debutat cu  poezie, în ziarul  judeţean „Flamura” din  Caraş-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit  cursurile ( la zi) ale Facultăţii de Filologie  a Universităţii din Timişoara, secţia Română- Latină. Vreme de doi ani ( 1976-1078) a fost preşedintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar  Timişoara.A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran ( cel care a aprins scânteia Revoluţiei, oprind tramvaiele, în Piaţa Maria). Împreună cu Ion Monoran şi  Adrian Derlea  a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mişcare literară numită „ Monodersilism”.  Deşi a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza de posturi  mediul urban - în localitatea Independenţa, Judeţul Călăraşi. În l982, pe cînd era profesor aici, i-a apărut  volumul de debut “Obrazul celălalt al Lunii” ( în urma câştigării concursului de debut organizat de Editura „Albatros”). În aceeasşi zonă făceau naveta - de la Bucureşti – poeţii Matei Vişniec şi Mariana Marin. Spre a se muta în Argeş (de unde era soţia sa ), Mircea Bârsilă a fost nevoit să-şi caute, în 1985, o slujbă care nu  avea nici o tangenţă cu învăţământul . Mai exact, cei din conducerea  Inspectoratului de Învăţământ Argeş i-au spus că nu-i poate primi  în sistemul judeţean al învăţămîntului pe amândoi: şi pe el , şi pe soţia sa. Aşa a ajuns Mircea Bârsilâ în funcţia de Şef al Inspectoratului  Piteşti al Uniunii Compozitorilor din Romania, o funcţie bănoasă, dar care  implica faptul  că în cartea sa de muncă  apăreau cuvintele: lucrător gestionar”.  Din 1991, a fost, vreme de doi ani,  director al Casei de Cultură din Curtea de Argeş.  Alte slujbe: redactor la revista „Calende”, secretar literar al Teatrului „Al.Davila”. A obţinut Doctoratul în Literatură, în anul 2000.  În prezent este Profesor universitar dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti, unde a susţinut încă din 1994 cursuri şi seminarii. Are un copil eminent (Claudiu), care este student la Medicină. Mircea Bârsilă  nu a fost membru al P.C.R şi nici informator.
 
Dumitru Augustin Doman s-a născut la 29 august 1953, în localitatea Şovarna, judeţul Mehedinţi. Este căsătorit şi locuieşte în Curtea de Argeş. Debutul absolute s-a petrecut, în august 1973, în revista timişoreană “Orizont”, cu o povestire. A publicat în: „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Manuscriptum”, „Orizont”, Cronica”, „Ramuri”, „Calende”, „Argeş”, „Expres Magazin”, „Evenimentul Zilei”, „Ziua literară”, „Familia”,  „Viaţa Românească”, „Paradigma XXI”, “Discobolul”, “Ateneu”, “Argeş”etc. A fost redactor la „Zig-Zag” (1990), „Expres Magazin”(1991-1992), „Evenimentul Zilei”(1992-1997). Timp de 5 ani a fost redactor şef  la „Calende”(1996-2000). În prezent este redactor-şef la revista „Argeş”.
Cărţi publicate (selective): “Povestiri cu contrapunct” (Editura Albatros, 1985); “Sfârşitul epocii cartofilor” (Editura Calende, 1999); “Meseria de a muri” (Editura Calea Moşilor, 2007); “Concetăţenii lui Urmuz” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2007); “Moartea noastră cea de toate zilele” (Editura Timpul, Iaşi, 2008).
Premii (selective): Premiul anual de proză al revistei „Luceafărul”(1978); Premiul de debut în volum al Editurii Albatros (1983); Premiul revistei „Tomis” pentru cea mai bună carte de debut(1985); Premiul de proză la festivalul „Tudor Arghezi”(1979); Premiul la festivalul de proză „Marin Preda”(1983); Premiul I la Festivalul naţional de proză satirică “Vasile Militaru” (2008); Premiul Cartea Anului 2008 pentru “Moartea noastră cea de toate zilelele” la Târgul Naţional de Carte de la Turnu Severin; Premiul Cartea anului pentru “Concetăţenii lui Urmuz”, premiu al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor (2008).
 
Nicolae Oprea s-a născut la 3 iulie 1950, în comuna Sârbii Măgura, judeţul Olt. Este universitar şi coordonator de doctorate, critic şi istoric literar, preşedintele Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România.
Din 1999, este doctor în filologie, specialitatea literatură, al Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din 2001, este şef al Catedrei de Limba şi Literatura Română a Facultăţii de Litere. Din 2005, este conducător de doctorat în domeniul Ştiinţe umaniste – Filologie. Din 2005, a fost ales, în mandate succesive, Preşedinte al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, precum şi membru în Consiliul U. S. R..
Debut literar: în revista „Echinox”, nr.5/1972, cu eseul “Modalităţi epice”. A publicat peste 600 de articole, cronici literare şi eseuri în revistele: „Echinox”, „Argeş”, „Calende”, „Viaţa românească”, „Familia”, „Vatra”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra”, „Ramuri”, „Poesis”, „Euphorion”, “Apostrof”,”Manuscriptum” ş.a.
Debut în volum: “Provinciile imaginare”, Editura Calende, Piteşti, 1993 – volum de eseuri distins cu Premiul pentru debut în critică la Salonul Naţional de Carte din Cluj, 1993.
Alte cărţi de istorie şi critică literară (selective): “Alexandru Macedonski între romantism şi symbolism”, Editura Dacia, Cluj, 1999;  “Ion D. Sârbu şi timpul romanului”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000; “Literatura română postbelică între impostură şi adevăr” (coautor: Călin Vlasie), Editura Paralela 45, Piteşti, 2000;  “Opera şi autorul”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001; “Timpul lecturii. Selecţie de cronicar”, Editura Dacia, Cluj, 2002; “Magicul în proza lui V. Voiculescu”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002; Literatura “Echinoxului”, Editura Dacia, Cluj, 2003; “Nopţile de insomnie. Opţiuni livreşti”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005; “Vasile Voiculescu” (monografie), Editura Aula, Braşov, 2006.
Premii (selectiv): Premiul pentru eseu al revistei “Viaţa Românească”, 1985; Premiul pentru debut în critică la Salonul Naţional de Carte din Cluj, 1993, pentru volumul “Provinciile imaginare”, 1993; Premiul pentru critică literară “Frontiera Poesis”, Satu Mare, 1999, pentru volumul “Alexandru Macedonski între romantism şi symbolism”, 1999; Premiul pentru critică şi istorie literară al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, pentru vol. “Ion D. Sârbu şi timpul romanului”, 2000, acordat în 2001; Premiul pentru critică literară al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, pentru vol. “Opera şi autorul”, 2001, acordat în 2002;  Premiul internaţional Teatro di Segesta, Calatafimi Segesta, Italia, 2002; Meritul cultural în gradul de Cavaler conferit de preşedinţia României, 2004;Premiul pentru critică literară al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România pentru anii: 2002, 2003, 2005;
Cea mai recent cartea semnată de Nicolae Oprea a apărut, în noiembrie 2013, la Editura Tracus Arte, şi poartă titlul “Cronicar întârziat – între generaţii”. Volumul conţine cronici „întârziate”, impuse de „ordinea preferenţială, guvernând aievea succesiunea lecturilor” criticului, cronici apărute iniţial în rubrica cu acelaşi titlu din revista Argeş, „cu prelungiri sporadice în alte reviste: Vatra, Viaţa românească, Euphorion, Poesis, Ramuri”. Privitor la structura volumului, Nicolae Oprea notează în Pretext: „Fragmentele critic reunite în acest volum au fost aranjate în ordinea cronologică a vârstei scriitorilor vizaţi (cu rare excepţii, motivate de dinamica generaţionistă) în trei segmente diferenţiate tacit: şaizecişti, optzecişti şi nouăzecişti. În segmentul consacrat generaţii ’80 – cel mai extins, fireşte, venind din partea unui cronicar crescut în spiritul optzecismului postmodernist -, am preferat ordinea strict alfabetică. Secţiunea a doua cuprinde evocări-profiluri ale unor scriitori trecuţi în nefiinţă, mulţi înainte de vreme, care mi-au fost profesori sau prieteni (ori, pur şi simplu, modele îndepărtate) şi care, fatalmente, şi-au încheiat destinul literar”.