Dinu Kivu, REZISTENŢA PRIN TEATRU - lansare de carte la FNT

La două decenii de la prematura sa dispariţie (la doar 46 de ani), apare un prim volum din opera unuia dintre cei mai respectaţi şi iubiţi critici de teatru din România, care a lăsat posterităţii zeci de mii de rânduri şi gânduri despre autori, regizori, actori, pictori scenografi şi alţi creatori contemporani. Întâmplarea a făcut ca perioada în care Dinu Kivu şi-a exercitat întreaga activitate de critic teatral să coincidă aproape total cu epoca ceauşistă. Este una dintre raţiunile care justifică titlul ales pentru antologia scrierilor lui despre Teatru – cealaltă rezidând în însăşi poziţia sa faţă de dictatură în general şi faţă de aceea comunistă în special: „Din primul moment al Timişoarei, m-am gândit intens la el. Nimeni nu l-ar fi putut egala în entuzias¬mul participării directe la evenimentele naţionale, pentru că a fost unul dintre cei mai adevăraţi români şi dintre cei mai sinceri intelectuali pe care i-am întâlnit” – scria regizorul Radu Boroianu în noiembrie 1990.

Volumul reuneşte – în trei mari capitole – texte tratând diverse probleme generale (teoretice şi practice) ale Teatrului (REFLECŢII: despre performanţă, dramaturgie, despre repertoriu, regie, interpretare, organizare şi – evident – despre critică), PORTRETE ale unor artişti din toate domeniile artei teatrale şi de toate vârstele (de la Ştefan Braborescu, Alexandru Giugaru şi Dina Cocea la – pe atunci, tinerii – Ion Caramitru, Mircea Ghiţulescu, Alexandru Tocilescu sau Valentin Uritescu) şi un număr aproape dublu de INTERVIURI cu acelaşi tip de personalităţi din ţară (între care Radu Beligan, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Florian Pittiş, Horia Lovinescu, Marin Sorescu, Liviu Ciulei, Gheorghe Harag, Dan Micu, Andrei Şerban), dar şi din străinătate (de pildă, cu Deborah Warner).