Documentari "Parole e musica" all'Istituto Italiano di Cultura - 25-29 ottobre 2010

Documentare realizate de Associazione Documentaristi Emilia-Romagna

În cadrul celei de-a X ediţii a Săptămânii limbii italiene în lume, a cărei temă este anul acesta “O limbă prietenă: italiana noastră şi a celorlalţi”, Institutul Italian de Cultură din Bucureşti vă invită să urmăriţi cinci documentare realizate de Regiunea Emilia-Romagna, Assemblea Legislativa şi Assessorato Cultura, Sport cu colaborarea Associazione D. Emilia - Romagna. Regiunea Emilia-Romagna este foarte bogată în stimuli culturali în domeniul muzical: de la jazz la muzica populară, de la expresiile populare la cele de nişă, de la genuri apreciate de generaţiile trecute la cele underground emergente.

“Cuvinte şi muzică” prezintă o serie de documentare care au ca tema cultura regiunii Emilia-Romagna, din punctul de vedere al tematicii (“L’uomo che sconfisse il boogie – Le avventure di Secondo Casadei” de Davide Cocchi şi “My main man. Appunti per un film sul jazz a Bologna” de Germano Maccioni), al regiei (“L’altra voce della musica. In viaggio con Claudio Abbado tra Caracas e l’Avana” de Helmut Failoni şi Francesco Merini) sau al omagiului adus operei lui Verdi (“Addio del passato” de Marco Bellocchio).

Sunt opere construite cu ajutorul unor materiale de arhivă, filmări actuale şi povestiri ale unor persoane care în trecut au fost martori ai evoluţiei identităţii muzicale italiene. Vizionând aceste documentare, pot fi descoperite unele aspecte ale culturii italiene, prin intermediul operelor unor regizori care au folosit mărturii contemporane şi secvenţe preţioase înregistrate într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat.
 

Regia: Marco Bellocchio (2002, durata 47’)

Muzica: Giuseppe Verdi, arii din “Traviata”

Cu ocazia centenarului morţii lui Verdi, primăria din Piacenza a dorit să-i aducă un omagiu, dat fiind că renumitul compozitor a trăit şi la Piacenza (în afară de Parma). Regizorul Marco Bellocchio nu a dorit să realizeze un film istoric şi a optat pentru o serie de duete din Traviata, a accentuat personajele Violetei şi tatălui şi a alternat montaje cu interpreţi diferiţi în serii diferite, având la decor Cercul Prietenilor Muzicii Lirice, Teatrul local sau camera unei tinere pasionate de Verdi care, în loc să asculte muzică rock, pop sau punk, învaţă pe de rost arii interpretate de Maria Callas. În acelaşi timp un professor de muzică analizează partiturile din “Traviata”, interpretând la pian unele fragmente, iar de-a lungul numeroaselor interviuri se pătrunde mai adânc în universul artistic verdian.
 

Regia: Davide Cocchi (2006, durata 54’)

Prin intermediul amintirilor fiicei Riccarda, este rememorată viaţa (ca om şi ca muzician) a lui Aurelio Casadei, cunoscut pe scenă cu numele de Secondo: născut în 1906 la Gatteo a Mare, în Romagna, locul în care în primii ani ’20 ai secolului trecut Emilio Brighi, ducând mai departe orchestra moştenită de la tatăl său Carlo, a făcut cunoscut un nou gen de vals, polcă şi mazurcă ce se dansau în curţile ţărăneşti. Tânărul Casadei, în vârstă de şaisprezece ani, cânta la vioară şi, foarte curând, se impune cu fragmente moderne şi foarte atractive, care plac mult publicului. În 1928 îşi fondează propria orchestră şi devine regele muzicii de dans în Regiunea Emilia-Romagna, implicând întreaga familie: trăieşte viaţa de piaţă, cunoaşte istorii, traversează fascismul, războiul şi boom-ul economic. Continuă să scrie melodii şi să cînte, de la primele turnee cu bicicleta în 1928 până la ultimele concerte în 1971, inundând cu muzică sălile de dans, sărbătorile în piaţă, nunţile şi înmormântările, revelioanele şi zilele naţionale, dar şi primele ediţii Festivalbar. A depăşit, cu spirit critic şi creativ, perioda în care erau la modă noile sonorităţi americane, perseverând în muzica sa, însă nu fără a-i fi imprimat ritmuri şi energii noi inspirate din acele melodii şi din jazz. Îmbinarea dintre noile şi vechile tradiţii este soluţia ideală, publicul aplaudă şi continuă să danseze. Melodiile sale sunt interpretate apoi şi în alte regioni ale Italiei, iar melodia sa faimoasă, “Romagna Mia”, apare în versiuni în germană, engleză, franceză, japoneză.
 

Regia: Massimiliano Valli (2006, durata 60’)

Produs şi transmis de Raisat Extra, acest documentar prezintă viaţa lui Raoul Casadei. În casa sa, pe malul mării Adriatice, cu nelipsita pipă aprinsă, Raoul îşi povesteşte viaţa în lumea muzicii lente (“liscio”), de la debut la marile succese din cariera sa, de la primii paşi împreună cu orchestra unchiului, Secondo, până la triumful cu “Ciao Mare” şi “Simpatia”, dovedindu-şi capacitatea de a-şi păstra prospeţimea şi de a reînnoi unul dintre fenomenele muzicale cele mai longevive de după război.
 

Regia: Germano Maccioni (2009, durata 95’)

Între anii Cincizeci şi Şaptezeci, Bologna a fost scena unei veritabile mişcări culturale: sosirea în oraş a Victory Disc, deschiderea magazinului Disclub dedicat exclusiv jazzului de import, apariţia primelor formaţii locale. Muzicieni, la început necunoscuţi, cântă până târziu în noapte în pivniţe pline de fum, păşesc pe scena Festivalului Internaţional de Jazz de la Bologna şi umplu sălile de sport, graţie unei punţi imaginare, dar extrem de solide, costruite de impresari pasionaţi. Fragmente istorice, descoperite în arhivele centrale ale Rai Teche şi interviuri inedite cu protagoniştii acelor ani extraordinari, relatează evenimente care au intrat în istorie. Festivalul inventat de Alberto Alberti, “my main man” dincolo de ocean, retrăieşte în numeroasele filme inedite ale lui Cannonball Adderley, Chet Baker, Gato Barbieri, Lou Bennet, Franco D’Andrea, Roland Kirk, Oscar Peterson, Giovanni Tommaso, Cedar Walton şi alţii.

Vineri 29 octombrie 2010, ora 18.00

Regia: Francesco Merini, Helmut Failoni (2006, durata 74’)

Filmul prezintă călătoriile lui Claudio Abbado în anii 2005 şi 2006 în Venezuela şi Cuba. Pe parcursul acelor ani, renumitul dirijorul a petrecut mult timp în Venezuela, ţară în care o treime din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. Cu toate acestea, circa 240 de mii de tineri au fost salvaţi de pe stradă, de la violenţă şi de la droguri, prin intermediul muzicii, graţie sistemului orchestral inventat acum treizeci de ani de Josè Antonio Abreu. Este vorba de un sistem care astăzi numără circa o sută de orchestre de tineri şi nouăzeci de orchestre de copii.

* * *

Documentari a cura dell’Associazione Documentaristi Emilia – Romagna

Nell’ambito della X settimana della lingua italiana nel mondo, il cui tema è quest’anno “Una lingua per amica: l’italiano nostro e degli altri”, l’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest vi invita alla proiezione di cinque documentari realizzati dalla Regione Emilia – Romagna, Assemblea Legislativa e Assessorato Cultura, Sport con la collaborazione dell’Associazione D. Emilia - Romagna. La regione Emilia – Romagna è ricca di stimoli culturali in ambito musicale: dal jazz alla musica folkloristica, dalle espressioni popolari a quelle più di nicchia, dai generi apprezzati dalle generazioni passate a quelle neoemergenti dello scenario underground e giovanile.

“Parole e musica” presenta una serie di documentari che mettono in luce aspetti della cultura dell’Emilia-Romagna, dal punto di vista della tematica (“L’uomo che sconfisse il boogie – Le avventure di Secondo Casadei” di Davide Cocchi e “My main man. Appunti per un film sul jazz a Bologna” di Germano Maccioni), della regia (“L’altra voce della musica. In viaggio con Claudio Abbado tra Caracas e l’Avana” di Helmut Failoni e Francesco Merini) o dell’omaggio all’opera di Verdi (“Addio del passato” di Marco Bellocchio).

Sono opere costruite utilizzando materiali d’archivio, riprese attuali e racconti di chi in passato è stato testimone degli sviluppi dell’identità musicale italiana. Grazie alla visione di questi documentari si riscoprono alcuni aspetti della cultura italiana attraverso il lavoro dei registi che si sono serviti di testimonianze contemporanee e di preziosissime sequenze registrate in un recente o più lontano passato. I materiali, spesso inediti, di difficile reperimento, arricchiscono le storie narrate con un importante apporto storico-culturale.
 

Regia: Marco Bellocchio (2002, durata 47’)

Musica: Giuseppe Verdi, alcune arie da “La traviata”

Per il centenario della morte di Verdi, il comune di Piacenza ha voluto dare un proprio contributo avendo il compositore vissuto anche in quella città (oltre a Parma). Non volendo fare un film storico, Marco Bellocchio ha optato per una serie di duetti dalla Traviata, prediligendo i personaggi di Violetta e suo padre, creando montaggi alternati tra vari e varie interpreti in varie serie, tra cui il Circolo degli Amici della Lirica, il Teatro comunale e la stanza di una giovane ragazza appassionata di Verdi che invece di ascoltare musica rock, pop o punk, impara a memoria le arie delle opere liriche sulle basi vocali di Maria Callas. Contemporaneamente un professore di musica analizza le partiture della Traviata suonando alcuni passaggi al pianoforte, e nel corso di numerose interviste si entra più profondamente nell’universo artistico verdiano e della sua eredità raccolta dalle varie generazioni nella città emiliana.
 

LE AVVENTURE DI SECONDO CASADEI
Regia: Davide Cocchi (2006, durata 54’)

Sul filo della memoria della figlia Riccarda si ripercorre la vita (da uomo e da musicista di Aurelio Casadei), in arte Secondo: nato nel 1906 a Gatteo a Mare, in Romagna, la terra in cui nei primi anni venti del secolo scorso Emilio Brighi, portando in giro l’orchestra ereditata dal padre Carlo, ha diffuso un nuovo genere di valzer, polke e mazurke da ballare nelle aie contadine. Il sedicenne Casadei vi suona il violino, e presto si impone con pezzi moderni e travolgenti che piacciono molto alla gente. Nel 1928 fonda una sua orchestra e diventa il re della musica da ballo romagnola, coinvolgendo l’intera famiglia: vive le piazze, conosce le storie, attraversa il fascismo, la guerra e il boom economico. Continua a scrivere canzoni e a suonare, dalle prime tournée in biciclette nel 1928 fino agli ultimi concerti nel 1971 inondando di musica le sale da ballo, le feste in piazza, matrimoni e funerali, veglioni e feste dell’Unità, ma anche grandi concerti e le prime edizioni del Festivalbar. Ha superato con spirito critico e creativo il periodo in cui erano le nuove sonorità americane a piacere di più al pubblico, perseverando nella sua musica non senza però averle iniettato nuovi ritmi e nuove energie provenienti da quelle melodie e anche dal jazz. La contaminazione tra nuove e vecchie tradizioni è la carta vincente, il pubblico applaude e continua a ballare. I suoi brani vengono poi suonati anche in altre regioni d’Italia e del suo pezzo mitico, Romagna Mia, escono versioni in tedesco, inglese, francese, giapponese.
 

Regia: Massimiliano Valli (2006, durata 60’)

Prodotto e trasmesso da Raisat Extra, è la storia di Raoul Casadei. Nella sua casa vicino all’Adriatico, con l’immancabile pipa accesa, Raoul racconta la sua vita nel mondo del liscio, dagli esordi ai più grandi successi della sua carriera, dai primi passi con l’orchestra di suo zio fino al trionfo ai Ciao Mare e Simpatia, rivelando con grande trasporto come sia stato capace di conservare la freschezza e rinnovare uno dei fenomeni musicali più longevi del dopoguerra.
 

Regia: Germano Maccioni (2009, durata 95’)

Bologna si è trovata, tra gli anni Cinquanta e Settanta, a essere testimone di un vero e proprio movimento culturale: l’arrivo in città dei Victory Disc, l’apertura del Disclub, negozio dedicato esclusivamente al jazz d’importazione, la formazione delle prime band cittadine. Musicisti dapprima sconosciuti suonano fino a notte fonda in cantine fumose, calcano le scene del Festival Internazionale del Jazz di Bologna e riempiono i palasport, grazie a un ponte immaginario ma solidissimo costruito da impresari geniali e appassionati. Estratti storici, scovati negli archivi centrali di Rai Teche e interviste inedite ai protagonisti di quegli anni straordinari, raccontano una storia largamente condivisa ma spesso relegata al ricordo. Lo storico festival inventato da Alberto Alberti, “my main man” oltreoceano, rivive nei numerosi filmati inediti di Cannonball Adderley, Chet Baker, Gato Barbieri, Lou Bennet, Franco D’Andrea, Roland Kirk, Oscar Peterson, Giovanni Tommaso, Cedar Walton e altri ancora.
 

Regia: Francesco Merini, Helmut Failoni (2006, durata 74’)

Il film documenta i viaggi di Claudio Abbado negli anni 2005 e 2006 nel Venezuela e nel Cuba. Nel corso di quei due anni, il direttore d’orchestra ha passato molto tempo in Venezuela, un paese in cui oltre un terzo della popolazione vive al di sotto della soglia della povertà. Ciononostante circa 240 mila giovani sono stati salvati dalla strada, dalla violenza, dalla droga, attraverso la musica grazie al sistema orchestrale inventato trent’anni fa da Josè Antonio Abreu. Si tratta di un sistema che oggi conta un centinaio di orchestre giovanili e novanta orchestre infantili.