Expoziţia de fotografie „Marcel-G. Lefrancq. Suprarealismul cotidianului“ a ajuns la final

Intrare tristă, Mons, rue Verte, 19 ianuarie 1939
 

COMUNICAT DE PRESĂ

Este ultima săptămână de vizitare a expoziţiei de fotografie Marcel-G. Lefrancq. Suprarealismul cotidianului, organizată de Muzeul Naţional de Artă al României împreună cu Wallonie-Bruxelles International, Delegaţia Wallonie-Bruxelles la Bucureşti şi Muzeul Fotografiei din Charleroi, Belgia, în cadrul Programului de cooperare între Wallonie-Bruxelles International şi România.

Deschisă până duminică, 18 ianuarie 2015, în sălile Kretzulescu ale MNAR, expoziţia Marcel-G. Lefrancq. Suprarealismul cotidianului prezintă şaizeci de fotografii care recreează, prin intermediul unor imagini evocatoare, o lume imaginară, surprinzând deopotrivă realităţile angoasante ale epocii artistului.

Marcel-G. Lefrancq (1916, Mons – 1974, Vaudignies) debutează în 1932, după cum o dovedesc primele negative fotografice rămase de la el. S-a format ca autodicat, procurându-şi singur materialele necesare de la un negustor local. După absolvirea Ateneului Regal din Mons, specializarea studii clasice (secţiunea latină – greacă), se înscrie la Institutul Warocqué pentru a deveni economist, cursuri la care va renunţa pentru a frecventa cercurile studenţeşti ale Academiei de Artă.

Încă din perioada de început a activităţii sale, se remarcă preferinţa pentru o temă ce va deveni predilectă: străzile oraşului natal, vederi în perspectivă inversă, în contre-jour, într-o lumină scăzută, care lungeşte umbrele. Spirit nonconformist, Marcel-G. Lefrancq este autorul unor instantanee care surprind aspecte sugestive ale vieţii cotidiene, dar şi al unor compoziţii elaborate care explorează filonul suprarealist, exploatat de numeroşi artişti belgieni.
 
Influenţa suprarealismului este evidentă mai ales în colajele realizate de artist în perioada 1938-1947 prin juxtapunerea unor elemente diferite pentru a crea imagini cu un puternic impact vizual. Diversitatea subiectelor abordate de Marcel-G. Lefrancq – de la cronica de familie la portrete şi serbări populare sau nuduri – dovedeşte complexitatea acestui artist, a cărui arhivă fotografică a fost organizată şi păstrată cu grijă de-a lungul anilor de fiul său, Michel Lefrancq.