Fundaţia Culturală Rubin organizează a doua ediţie a Taberei de Pastel Urban TPU, Timişoara

„Artiştii vor folosi doar pastel cerat sau uscat, şi o face într-un loc unde sunt mai puţin obişnuiţi să o facă: afară, în aer liber”, a declarat Horia Bojin, consultantul artistic al manifestării.

 

***

TPU este un proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Timişoara, şi vine ca o nouă constantă a Centrului de proiecte culturale dezvoltat de Fundaţia Culturală Rubin din 2003, anul naşterii (între aceiaşi trei parteneri de nădejde) proiectului „Arta în stradă”.

„Ne încăpăţânăm să arătăm arta cu degetul, să o scoatem în stradă, pentru a o face vizibilă. Timişorenii trebuie să conştientizeze că trăiesc printre artişti geniali, împreună cu care ne-am propus să imprimăm în memoria colectivă imagini colorate despre oraşul nostru. TPU este constanta pe care noi, Fundaţia Rubin, considerăm că trebuie să o oferim Timişoarei, prim crearea unor imagini –etalon, care surprind arhitectura şi spiritul locului”, adaugă Stelian Cirţ, preşedintele Fundaţiei Rubin.

 

***

 

Iată şi gândurile cu care vin artiştii în această tabără plastică:

Ana Adam: “Timişoara este oraşul meu de adopţie. L-am incorporat dar poate fi la fel de adevărat că şi el m-a adoptat pe mine. De pe la 4 ani de când îmi amintesc şirul de castani de pe Bulevardul V. Babeş s-au adunat straturi peste straturi de amintiri. Acest caracter al Timişoarei subiective, fragmentare şi inefabile o face să semene cu pastelurile. Imagini din prafuri colorate, instabile, gata să se transforme.

Privind în sus, de obicei, descopăr iar şi iar, câte un ornament agăţat şi ascuns pe câte o clădire. Îngeri baroci, ghirlande din flori, blazoane – stucatură şi feronerie.”

Sorin Bijan: „Încerc să fiu sincer, încerc să dezvolt acele zone personale în care mă simt mai firav, mai stângaci, îmi pun singur piedică şi mă trezesc cu faţa înspre o temă pe care am ignorat-o, sau mă trag de mânecă, sau ceilalţi câteodată, şi printre gânduri îşi face loc o idee, o imagine, ceva-ul acela care până nu îl pun pe pânză sau pe carton nu îmi dă pace, mă dojeneşte, îmi cere socoteală mai târziu.

Nu sunt artistul destoinic, artistul care îşi face de lucru mai tot timpul, sunt mofturos, capricios, aş putea spune că puţine cereri ale gândurilor ce se înghesuie zi şi noapte la uşa mea sunt în cele din urmă aprobate. Mi se întâmplă să stau zile în şir doar adulmecând pânza albă, privind-o, răsucind-o, după care la un moment dat, îndemnat de ceva-ul acela încep să fac schiţele finale şi mă apuc de mâncat cu poftă. Bineînşeles că în cazul de faţă, respectiv tabăra aceasta, sunt sigur că voi „adulmeca” mai puţin cartonul pregatit căci după cum se ştie la masa cu mai mulţi pofta vine mai repede şi e mai mare.

Timişoara devine pentru mine din 1989, odată cu revoluţia, cel de-al doilea părinte, aici m-am dezvoltat fizic şi spiritual, aici am luat viaţa în piept. Nu de puţine ori mi se întâmplă să descopăr vreun ornament al unei clădiri, sau vreo poartă a alteia pe lângă care am trecut de atâtea ori şi pe care nu le remarcasem. Sunt multe lucruri la vedere şi sunt la fel de multe aproape ascunse, discrete, şi aici nu mă refer doar la arhitectură, ci chiar şi la oglindirea Soarelui în Bega sau la trecera Lunii pe lângă clădirea Domului din Unirii, ca să nu mai vorbesc şi de expresiile oamenilor, cetăţenilor, sau conducătorilor auto. Ferice de cei înzestraţi cu simţire să vadă şi să împărtăşească toate acestea.”

Horia Bojin: „Tabăra de Pastel Urban însemnă tehnică pură de pastel clasic. Artistul foloseşte doar pastel cerat sau uscat, şi o face într-un loc unde e mai puţin obişnuit să o facă, afară din laboratorul său creator, în aer liber, în spaţiul vital aerisit al Timişoarei. Pe de altă parte, nu putem pierde din vedere valenţa romanţată a pastelului, mai ales că totul se întâmplă într-un timp predestinat, în miez de toamnă târzie care ne colorează urbea”.

Iovan Elicondiu: „Această tabără de creaţie denumită sugestiv “Pastel Urban” consider că reprezintă o bună ocazie atât pentru participanţii efectivi fie că este vorba de artişti plastici, arhitecţi, scriitori sau iubitori de frumos, de a putea demonstra ataşamentul faţă de locul unde ne petrecem existenţa, respectiv Timişoara, şi unde vrând nevrând ne subsumăm unui spirit local care ne determină o stare de apartenenţă faţă de trecutul acestui oraş şi bineînţeles ne obligă ca prin propria noatră creaţie să ducem mai departe acest spirit.

Ca artist plastic, indiferent de problematica de atelier pe care mi-o propun, sunt influenţat de locurile pe lângă care trec zilnic şi care lucrează permanent în subconştient atunci când îmi elaborez lucrările.”

Gheorghe Fikl: “Tabăra de Pastel Urban îmi dă ocazia să redau atmosfera câtorva clădiri din Piaţa Unirii care, totuşi, s-au mai păstrat drept ştachetă pentru tot ce va fi fost.

Totodată, acest eveniment e şi o şansă să mă reîntâlnesc cu foştii mei colegi, prima generaţie de absolvenţi ai Facultăţii de Artă din Timişoara, secţia pictură, şi după mai bine de 10 ani, să evocăm cu nostalgie începuturile.”

Tiberiu Giucă: “Am în capul meu un cal

care sare şi-mi dă ghes

am în sânge o albină

Timişoara e de vină”

Matyas Laszlo: “Timişoara este un oraş de care mă leagă mai multe prietenii…foşti colegi. De câte ori am ocazia merg la Timişoara, a devenit un loc drag mie. Prin proeictul de faţă am din nou ocazia de a revedea oraşul, prietenii şi bineînţeles bucuria de a desena în acest oraş.

Mulţumesc organizatorilor pentru această posibilitate, voi dărui şi eu ceva ... puţin faţă de ceea ce mi-a dăruit Timişoara.”

Septimiu Sîrbu: „Timişoara este un oraş cu oameni “faini”. Tocmai de aia mi-ar place al naibii de mult să reuşesc să-i fac portretul.”

Aurelian Scorobete: “Îmi face o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu colegii cu care am foarte multe amintiri legate de Timişoara. Clădiri, pieţe, străzi, toate ne trezesc amintiri şi ne obligă zi de zi să le redescoperim şi să nu uităm. Cred că acest eveniment ne dă ocazia să ne expunem propriile noastre sentimente legate de oraş şi să-i sensibilizăm şi pe cei din jurul nostru.”

Cristian Sida: „O întâlnire, un desen, un pahar de vin...ideea acestei tabere/întâlniri se învârte în jurul cuvântului prietenie.”

Nada Stojici: „Timişoara – universul, acasă, prima gură de aer, nodul din care s-au ţesut şi întins firele drumurilor; trecut în prezent, prietenii, străzile, casele, desene - amintiri cu miros de cais.”