Goya pentru cinefili, la Muzeul Naţional de Artă al României

Spania-Italia, 1999 ; durata 1h 47 min

Versiune originală în spaniolă, subtitrat în engleză
Tarif: 4 lei întreg, 2 lei redus

Acces în limita locurilor disponibile
 

Sinopsis: Francisco de Goya, aflat în exil la Bordeaux împreună cu ultima sa amantă, Leocadia Zorrilla de Weiss, face pentru fiica lui, Rosario, o trecere în revistă a evenimentelor care i-au marcat viaţa. Îi vorbeşte despre un Goya tânăr, despre extazul faimei, despre convulsiile politice, despre dragostea pentru ducesa de Alba, despre intrigile de palat şi despre jocul seducţiei.
 

* * *
Carlos Saura, prin impresionanta sa activitate de regizor, reprezintă cinematografia spaniolă din a doua jumătate a secolului al XX-lea la superlativ. A început, în 1958, cu un documentar Cuenca şi a continuat cu lungmetrajele Los golfos (1960) şi celebrul La caza (1965), apoi cu Peppermint frappé (1967), Stress, es tres, tres (1968) sau El jardín de las delicias (1970), filme care au adus neorealismul în Spania şi au abordat cele mai dificile subiecte: ravagiile razboiului civil, represiunea franchistă, tabuurile erotice, cenzura. Filmate în peisaje aride şi folosind imagini în contururi tari, filmele din anii ’60 semnate de Carlos Saura constituie o referinţă în istoria cinematografiei mondiale.

Seria de filme dedicate dansului spaniol, tangoului, artei flamenco sau filmele muzicale constituie o altă faţetă a operei sale şi marchează momente în istoria genului, din anii ’80 până în prezent: Bodas de sangre (1981), El amor brujo, Sevillanas, Flamenco (1995), Fados (2007). Documentarul Flamenco este considerat cel mai important documentar audio-vizual despre această artă. În 2004 filmează El séptimo día (2004), povestea unui masacru dintr-o provincie spaniolă, pe baza unui scenariu scris de Ray Loriga. Cea mai recentă producţie a sa este Io, Don Giovanni (2009), un lungmetraj despre viaţa lui Lorenzo del Ponte, cel care a scris libretul pentru opera Don Giovanni de Mozart.