Încă un mare actor a părăsit scena vieţii: George Motoi (1936 - 2015)

Teatrul Național București anunță cu tristețe despărțirea de GEORGE MOTOI, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai teatrului şi filmului românesc.
Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio şi televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor şi decan, tineri pentru cariera de actor şi a condus Teatrul „Maria Filotti” din Brăila între anii 1991 şi 1995.

Cu studii, între 1954 şi 1958, făcute la clasa Irinei Răchiţeanu, alt nume prestigios al Naţionalului bucureştean, George Motoi va juca pe această scenă abia după ce devine un nume consacrat. A debutat în „Poveste de iubire” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, la Piatra Neamţ, unde promoţia lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău şi la Naţionalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur face din Caligula lui Camus un rol de referinţă, ce-l propulsează printre actorii de prim rang ai teatrului românesc. Se deschide în urma acestui succes un drum nou, pe care-l începe la Naţionalul bucureştean, la invitaţia maestrului Radu Beligan. Din 1970 a putut fi admirat în piese importante ale dramaturgiei româneşti şi universale, peste 30 de roluri vreme de peste patru decenii, sub îndrumarea unor regizori marcanţi. Între creaţiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974, Clarence - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev -„Elegie" de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpuşneanu - „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroşenco şi Dale Harding - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998, Bănescu - „Generaţia de sacrificiu" de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 2000, Eminescu - „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit", adaptare şi regie proprie, 2002, Ştefan - „Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003 până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni" în regia lui Dinu Cernescu, piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.

Întregul colectiv al Teatrului Național îl regretă și este alături de familia îndoliată.
Va fi depus la capela Cimitirului Sfânta Vineri joi, 5 martie 2015. Înmormântarea va avea loc vineri, 6 martie 2015.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!