Istoria cravatei la Muzeul Naţional de Artă al României (10 decembrie 2009 - 10 ianuarie 2010)

Organizată cu ocazia împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice italo-române, expoziţia prezintă 150 de cravate, 10 costume bărbăteşti din diferite epoci şi o bogată documentaţie explicativă ce ilustrează evoluţia cravatei în cadrul modelor vestimentare, de la eşarfa înnodată din secolul al XVII-lea şi până în zilele noastre. Cravata reprezintă azi unul dintre simbolurile inconfundabile ale stilului rafinat şi exclusivist "Made in Italy".

 

Termenul „cravată” derivă din franţuzescul „cravate”, adaptare a cuvântului croat „hrvat”. Începând cu secolul al XVII-lea, când ofiţerii regimentului de cavalerie croată ajunşi la Paris în timpul Războiului de 30 de ani au introdus acest accesoriu în Franţa, şi până în zilele noastre, cravata a suferit o serie de modificări, devenind simbolul absolut al eleganţei masculine.

 

Expoziţia ilustrează nu numai evoluţia istorică a cravatei, ci şi evoluţia stilistică a acestui accersoriu. Piesele expuse sunt reprezentative pentru a demonstra varietatea de ţesături, modele, culori şi imprimeuri existente, precum şi varietatea tehnicilor de producţie a cravatelor, evidenţiindu-se trei mari stiluri de producţie: cel englezesc, cel franţuzesc şi cel italian.

 

Fie că este de tip papillon, cache-col, şapte pliseuri, plastron sau jabot, cel mai important atribut al cravatei este să fie bine înnodată. Deşi modalităţile de a înnoda şi de a purta cravata s-au schimbat de-a lungul timpului, ea rămâne podoaba care dezvăluie personalitatea celui care o poartă, un semn aparte al gustului şi obiceiurilor unei epoci.

 

 

Realizată de Asociaţia Colosseum din Roma, expoziţia este organizată de Ambasada Italiei la Bucureşti, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, cu sprijinul Băncii Intesa San Paolo, al societăţilor SASCH şi ADV Communications.