Licitaţia Goldart nr. 116 „Mărturii avangardiste – efigii ale modernismului”

Joi, 28 noiembrie, ora 19.00
Hotel Marshal Garden, Calea Dorobanţi 50 B

Dezvoltată sub incidența binomului carte – arte, licitația Goldart cu numărul 116 reunește scrieri alese din zona avangardei, dar și lucrări de grafică și pictură impregnate de un modernism temperat.

Semnalăm, așadar, manuscrise semnate de nume sonore ale avangardei românești ca: Geo Bogza, Ion Vinea, Sașa Pană, Ștefan Roll, Virgil Gheorghiu, Ion Pribeagu, Ion Manolescu sau scrisorile – exemplare rarisime –  adresate de B. Fundoianu și Eliza Ionescu Buzău (mama lui Urmuz) lui Tudor Arghezi. Nu mai puțin atractive sunt volumele: „Hore” de T. Arghezi, ediție princeps, „Focul din amnar” de C. Teodorescu, „Cântece de revoltă, dragoste și moarte”, „Schițe de Don”, revistele „Adam” și „Sburătorul”.

Grafica și pictura sunt reunite sub semnul unui modernism guvernat de valorile picturalului sau de nonconformismul formal. Un element și mai vădit dacă procedăm la confruntarea operelor artiștilor români cu cele trei naturi statice ale unor pictori maghiari (Jolan Szilagyi, Ferenc Krutsay, Otto Matzek), acestea axate pe descrierea detaliată a obiectelor, pe evocarea texturii lor, nu mai puțin pe efectul de trompe l’oeil. Prin contrast, pictura românească se întemeiază pe virtuțile strălucitoare ale culorii și posibilitățile incitante ale desenului.

Stau mărturie pentru acestea imagistica unui Ion Irimescu, H. H. Catargi, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Iosif Iser, Dimitrie Serafim, Nicolae Vermont, Hrandt Avachian, Spiru Vergulescu, Jean Cheller, Arthur Garguromin Verona, Dumitru Ghiață, Octav Băncilă, Adam Bălțatu, Corneliu Baba, Marius Bunescu, Octav  Angheluță, ș.a. care își construiesc formele pornind de la lecția postimpresionismului și a unor tendințe moderniste, pe care le adaptează specificului național.

O mențiune aparte merită pictura lui Gheorghe Petraşcu – „Dormind”.
Lucrarea, ulei/pânză, semnat, datat (1)925 stânga sus, a participat la expozitia personală a artistului din 1940 şi este reprodusă în catalogul acesteia la poz. 116 (T.A.P.). Lucrarea este reprodusă şi în catalogul „Petraşcu” de V. Diaconu, figurând la pagina 135, într-o fotografie din atelierul artistului. Acel colţ din atelier a devenit, mai târziu, el însuşi un celebru tablou, în care este schiţată şi lucrarea „Dormind”.

Ca și în opera de față, Petrașcu a reprezentat, de regulă, femeia în scene intime de interior, atunci când nu a surprins-o în atitudini contemplative în natură. Personajul din „Dormind” – redat într-o postură mai puțin abordată îndeobște de artist, pe o ușoară diagonală dinspre stânga sus spre dreapta jos, în care bustul de detașează plenar pe alburile vibrante ale pernei și așternutului pentru a reliefa carnația voluptoasă – concentrează o rafinată senzualitate, măiestrit orchestrată de construcția puternică a formelor și de gama tonurilor grave de „emailuri” deasupra cărora izbucnește roșul din legătura de cap, care sporește efectul tactil al întregului tablou. Un sentiment stenic decurgând din afectivitatea temei și totodată din noblețea reprezentării conferă acestei lucrări o încărcătură specială, situându-o printre capodoperele maestrului.

O altă lucrare extrem de valoroasă este cea intitulată „Vorbe de taină”, de Camil Ressu, ce amintește prin subiect și manieră de perioada sa de la Vlaici, când s-a aplecat cu profunzime asupra lumii satului. Regăsim aici, dincolo de anecdotica desprinsă din relația celor două tinere, același ritm al volumelor monumentale, armonizarea simfonică a registrelor ample, simplitatea peisajului la fel ca în marile sale compoziții cu țărani. Magistrală este îmbinarea dintre „decorativ” și pictural, dintre desenul ce surprinde lapidar caracterul modelului și efectele cromaticii dispuse cu libertate în pete vibrante.