Luna octombrie este luna teatrului german, la www.eteatru.ro

Conceptul de „Germania” este foarte vechi şi, se pare, a fost folosit prima oară de marele om de arme (şi distins literat) Iulius Caesar (100 î.Ch. – 44 î.Ch.). Caesar numea „Germania” acele ţinuturi necucerite, situate la est de Rhin, pentru a le deosebi de  „Galia” (vechea Franţă) pe care o anexase deja Imperiului Roman.
Sinuoasă este  istoria triburilor germanice pe drumul dobândirii unei statalităţi solide şi, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, încă nu putem discuta decât despre Bavaria, Prusia, Saxonia şi alte ţărişoare independente.

Chiar şi aşa, vechea limbă „norse”, care se vorbea şi se scria în Nordul germanic,  produsese capodopere literare încă de prin anii 1100 -1200 sau şi mai devreme. Să amintim în primul rând „Cântecul Nibelungilor”, poem epic bazat esenţialmente pe motivele eroice pre-creştine din secolele al V-lea şi al VI-lea sau „Povestea fecioarei Gudrun”, datând tot din Evul Mediu timpuriu.
Oricât de dure, întortocheate, zbuciumate au fost căile prin care statul modern şi-a  căpătat identitatea, cultura, literatura, au legile lor şi aşa se face că au trecut mai mult de două secole şi jumătate de teatru german original.

Gotthold Ephraim Lessing (1728-1781), Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832), Johann Christoph Friedrich von Schiller (1759-1805), Bernd Heinrich Wilhelm von Kleist (1777-1811), August Friedrich Ferdinand von Kotzebue (1761-1819) au scris (şi) mult teatru.
Pe la 1780, drama germană modernă timpurie îşi găsise, artistic, o formă proprie.
Era vremea mişcării estetice de esenţă proto-romantică „Sturm und Drang” („Furtună şi imbold”, într-o posibilă şi aproximativă traducere).
Denumirea însăşi a mişcării vine de la titlul unei piese publicate de Friedrich Maximilian Klinger în 1776.

Goethe şi Schiller, printr-o bună parte a creaţiilor lor, au susţinut impetuoasa mişcare „Sturm und Drang”, dar tot ei au iniţiat ceea ce se va numi mai târziu „Clasicismul de la Weimar”.
Gerhart Hauptmann (1862-1946), Heinrich Mann (1871-1950), Thomas Mann (1875-1955) sunt unele dintre cele mai importante nume de autori dramatici care au marcat prima parte a secolului al XX-lea. Bertolt Brecht (1898- 1956), adeptul aşa-numitei „distanţări”, este însă dramaturgul care domină secolul trecut.

Venirea lui Hitler, războiul, opresc într-un fel evoluţia teatrului german, mulţi autori fugind peste graniţă, dar, după crâncenul episod al nazismului, asistăm la apariţia teatrului documentar şi la o mare efervescenţă a teatrului politic, modernist şi de avant-garde. Factor favorizant este, desigur, caracterul federalist al culturii din Germania.
Prin ani, dramaturgia germană a progresat, a proliferat, s-a diversificat şi întreaga naţiune a dezvoltat un adevărat cult pentru teatru (datorită şi unor circumstanţe dintre cele mai favorabile, cum ar fi înfiinţarea unui mare număr de teatre…)

La germani, teatrul (piesa de teatru) devine adeseori o operă de artă în sine, uneori  enigmatică, de multe ori elitistă prin preferinţa pentru abstracţie. E un defect sau o calitate? Şi una şi alta, am putea spune.

Pe 3 octombrie este Ziua Naţională a Republicii Federale Germania şi credem că este un bun prilej pentru Dvs., împătimiţi ai teatrului radiofonic, să ascultaţi la eteatru.ro mult teatru german, dramatizări ale unor capodopere literare precum „Cântecul Nibelungilor”, „Povestea fecioarei Gudrun” şi adaptări după basme de Wilhelm Hauff  sau Jacob şi Wilhelm Grimm.

Va asteptam cu drag la www.eteatru.ro