Mă întorc de departe - premieră la Odeon

Teatrul Odeon are plăcerea să anunţe premiera

Mă întorc de departe

de Claudine Galea

traducerea Anca Rotescu

regia Theo Herghelegiu

scenografia Dan Titza

muzica Bitză

coregrafia Andreea Duţă

asistent coregrafie Mihaela Culda

Cu: Ana Maria Moldovan, Gelu Niţu, Mugur Arvunescu, Diana Gheorghian, Ioan Batinaş, Cătălina Mustaţă, Crina Mureşan, Paula Niculiţă, Ioana Anastasia Anton

Durata spectacolului: 1h 45

Preţ bilete: 26,50 lei şi 12,72 lei

Avanpremiera: duminică, 3 iunie, ora 19.30, Sala Studio

Premiera: miercuri, 6 iunie, ora 19.30

După studii de literatură şi un debut în teatru ca actriţă, Claudine Galea s-a dedicat scriiturii, semnând, de la jumătatea anilor ’90 şi până în prezent, aproximativ 25 de texte pentru scenă şi/sau teatru radiofonic.

În 2011, Claudine Galea a primit Marele Premiu pentru Literatură Dramatică (Grand Prix de Litterature Dramatique), conferit de Centre National du Théâtre, pentru monodrama sa, Au bord, iar în anul 2009, a primit Prix Radio SACD ca o recunoaştere adusă pentru ansamblul pieselor sale radiofonice, în timp ce, în 2008, a obţinut Prix des Radiophonies pentru piesa Le corps plein d'un rêve (7 vies de Patti Smith), selecţionată şi pentru New York Festivals 2009.

„Claudine Galea face dovada unei inventivităţi aparte. Mă întorc de departe (2003) este scrisă ca o partitură muzicală, cu preludiu, improvizaţii, prima, a doua şi a treia mişcare. Autorarea indică, de altminteri, că dacă există un pian pe scenă (muzica este refugiul lui Lucie), acesta ar trebui să fie transparent. Construcţia piesei este foarte particulară, explodată, fâşiile de voci îşi răspund, cântecele se cântă, dialogurile sunt tulburate de monoloage interioare, vecinii îşi schimbă punctele de vedere... Un întreg univers de voci pentru a căuta să facă vizibil invizibilul.”

Laurence Cazaux (La matricule des anges, Nr. 50/februarie 2004)

„De ce această poveste? Pentru că orice poveste are un secret. Pentru că toate secretele au un soi de magie. In această magie trăim, cu ea ne hrănim; din ea ne construim lumi fictive (sau reale) şi ne plimbăm printre ele. Toată viaţa. Povestea lui Camille este una care te ţine cu sufletul la gură până în ultima clipă, când afli un adevăr răscolitor. Un adevăr la care nu te aştepţi. Un adevăr care amestecă sarcastic vinovăţia, disperarea şi speranţa.”

Theo Herghelegiu