Maria Callas - La Divina, in premiera, la Teatrul „Nottara“

prezintă  

joi, 18 octombrie, la sala “Horia Lovinescu”, de la ora 19.00,

premiera spectacolului

 

după Master Class de Terrence McNally

Traducerea: Antoaneta Ralian

 

MARIA CALLAS – Victoria Cociaş

SOPHIE DE PALMA – Andreea Măcelaru Şofron

MANNY WEINSTOCK – Mihai Vârtosu

TONY CANDOLINO – Daniel Madia

SHARON GRAHAM – Ruxandra Urdăreanu

MAŞINISTUL – Dominic Vârtosu / Ștefan Bahnaru

 

Regia: Radu Gabrea

Decorul: Sică Rusescu  & Andreea Koch 

Costumele: Andreea Koch

 

 

Ca cei mai mulţi dintre oameni, am auzit prima dată vocea  Mariei Callas pe un disc. Era întâia înregistrare a Mariei Callas, cântând în opera Lucia De Lamermoor, în anul 1953; eram elev la liceul Corpus Christi, în Texas, şi îmi câştigam banii pentru discuri servind la Caffeteria Robin Hood din apropierea şcolii. Aveam 15 ani şi eram un visător, convins că Maria Callas cântă pentru mine.

A o asculta pe Callas nu este o ascultare pur şi simplu. Este un permanent dialog cu ea şi, în cele din urmă, cu tine însuţi. Atunci când cântă, Callas ne vorbeşte. Ne mărturiseşte tainele ei, durerile şi bucuriile ei – iar noi i le împărtăşim pe ale noastre. „Sunt atât de disperată, atât de fericită”, ne mărturiseşte ea. „Şi noi, şi noi!”, îi răspundem. Ne regăsim în Violetta, Norma sau Lucia, când o ascultăm pe Callas în aceste roluri. 

Nu este nicio exagerare, atunci când afirmăm că ea a schimbat fundamental faţa operei, ca gen muzical. Trebuie să îi fim recunoscători pentru că ne-a dezvăluit noi înţelesuri ale muzicii, pe care credeam că o cunoaştem atât de bine. A ridicat ştacheta pentru toţi cântăreţii de operă, care aveau să-i urmeze. Cântăreţii „mecanici”, cei „comozi”, cei „prudenţi”, trebuie să o fi urât-o enorm. Callas a descoperit în marile opere romantice ale lui Bellini, Donizetti şi Verdi ceea ce niciun alt cântăreţ până la ea nu auzise sau nu descoperise: poezia acestei muzici. Ceilalţi cântau notele, Callas cânta înţelesurile. Toţi se osteneau pentru tonuri frumoase, ea avea un ton aparte. 

Arta Mariei Callas este inepuizabilă chiar atunci când înregistrările nu sunt perfecte. Îi vom rămâne veşnic îndatoraţi! Opera a reînviat graţie ei. Trebuie să îi fim recunoscători. După Callas, nu mai există un drum înapoi.