Masă Rotundă: Ion Pillat – 125

Muzeul Național al Literaturii Române organizează, miercuri, 30 martie 2016, ora 13.00, la sediul Muzeului Memorial „Liviu şi Fanny Rebreanu” (Bd. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19), Masă Rotundă cu tema „Ion Pillat – 125”.
La această întâlnire, care marchează 125 de ani de la naşterea marelui poet, eseist şi traducător, vor participa: Barbu Cioculescu (istoric literar), Paul Cernat (conf. univ. dr. – Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti), Carmen Brăgaru (cercetător – Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti), George Ardeleanu (conf. univ. dr. – Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti) şi Monica Pillat (poetă şi prozatoare).
Moderator: George Neagoe

Partener: Universitatea Hyperion – Facultatea de Arte
Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, TV City, „Observator Cultural”, „Contemporanul”, AgenţiadeCarte.ro, publicația online IQool.

* *
*

Ion PILLAT (31 martie 1891, Bucureşti – 17 aprilie 1945, Bucureşti), poet, traducător, eseist, editor şi publicist. Mama lui, Maria Pillat, este cea de-a doua fiică a cunoscutului demnitar I.C. Brătianu.
Ion PILLAT a urmat clasele liceale la Paris, finalizate în 1909. A fost înscris la Universitatea Sorbona din capitala Franţei, susţinându-şi licenţa în litere (1913) şi în drept (1914). În 1916 s-a ocupat de editarea volumului Plumb, prima plachetă semnată de George Bacovia. A înfiinţat, împreună cu Tudor Arghezi, revista lunară „Cugetul românesc” (1922-1924). fost, până în 1938, deputat şi senator în mai multe legislaturi. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1936.
A fost un autor precoce, înzestrat cu multiple posibilităţi. A debutat în revista „Convorbiri literare” (1912) şi în volum, în acelaşi an, cu Povestea celui din urmă sfânt (Paris, 1912) şi cu Visări păgâne (Bucureşti, 1912). Scriitor prolific, Ion Pillat s-a apropiat de mişcările de tip modernist (simbolism, parnasianism), de clasicism şi, aparent, de tradiţionalism. Formulele lui artistice au creat dificultăţi pentru încadrarea într-un curent precis. Poezia lui a traversat o diversitate de etape, datorate, în mare măsură, capacităţii lui de a asimila scriitori de provenienţe dintre cele mai variate: Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Francis Jammes, Saint-John Perse, Paul Claudel. De altfel, pe unii i-a şi tradus. Ion Pillat a fost unul dintre promotorii „poeziei pure” în spaţiul românesc.
De asemenea, literatura lui a fost, la începuturi, un exerciţiu de sintetizare a influenţelor româneşti: V. Alecsandri, Eminescu, Al. Macedonski, Coşbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel, Al. T. Stamatiad. Contribuţiile care i-au adus confirmarea sunt: Pe Argeş în sus (1923), Limpezimi (1928), Poeme într-un vers (1936). A realizat, în colaborare cu Perpessicius, Antologia poeţilor de azi (I-II, 1925-1928), în care au fost incluşi 70 de autori, ale căror figuri au fost surprinse de Marcel Iancu.
Opere (selectiv): Satul meu (1926, versuri), Biserica de altădată (1926, versuri), Scutul Minervei (1934, versuri), Împlinire (1942), Poezii (1944, Editura Fundaţiilor Regale, 3 volume, cu versuri scrise între 1906 şi 1941).