MIRCEA DIACONU - 60, 40
După cum ne aducem bine aminte, în decembrie trecut, bugetarii au fost trimişi, vrând-nevrând, în vacanţă, nu de alta, dar trebuiau să pună umărul la scoaterea din criză a patriei. Aşa că am fugit repede pe unde s-a putut şi nu ne-a prea mai ars de sărbătoriri... Mai ales că şi bugetul ne cam ardea la buzunar...
Asta nu înseamnă că i-am ignorat pe seniorii Teatrului „Nottara”, care au împlinit un număr frumos de ani şi de carieră.
Prin urmare, acum, la început de an şi cu speranţele intacte, ne-am gândit să-i onorăm pe domnul ŞTEFAN RADOF (pentru frumoasa vârstă de 75 de ani, împlinită pe 1 decembrie trecut şi 55 de activitate teatrală), pe domnul ALEXANDRU REPAN (70 de ani de viaţă ce se vor împlini pe 26 februarie, şi 50 de activitate teatrală) şi pe domnul MIRCEA DIACONU (pentru cei 60 de ani împliniţi pe 24 decembrie trecut, şi pentru 40 de ani de activitate teatrală, ce se vor împlini în acest an).
Când, în jur, bătea vântul blazării, Mircea Diaconu punea în paranteză raţiunea lui de a fi - meseria de actor - pentru a munci cu îndârjire şi ambiţia de a arăta că se poate aici, acum, punând pe roate, alături de soţia sa, actriţa Diana Lupescu, un festival-mamut ca D'ale Bucureştilor sau încercând să schimbe mentalitatea viitorilor actori (de film) ca "diacon" la ATF. Nimic nu îi poate înfrâna neastâmpărul nativ, motivat şi eficient. Mircea Diaconu e un argeşean veritabil, încăpăţânat şi "înfierbântat", dar cu bun simţ şi o pudoare a profesiei, plin de personalitate, dar vulnerabil. Un amestec excelent exploatat de-a lungul unei cariere drămuite cu o autoexigenţă rară, oarecum frustrantă pentru spectatorii care l-au văzut prea puţin: în Teatru descompus de Matei Vişniec şi Ghetto de Joshua Sobol (imediat după 1990), în Operele complete ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer, Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Scandal la Operă de Ken Ludwig (după 2000), sau în filmele lui Nae Caranfil: Asfalt tango şi Filantropica.
Expresivitatea ieşită din comun a chipului său, pe care i-o putem remarca în rolurile din Operele complete ale lui WLM ŞXPR sau din Scandal la Operă, i-au atras comparaţia cu Louis de Funès. Adică, reputaţia de spirit mobil, care a încercat să-şi contrazică mereu emploi-ul ingrat de băiat cuminte şi cumsecade sau de actor comic, atacând personaje diverse, compoziţii complexe, de la bufonul din examenul de absolvire la cele mai bune spectacole de la Teatrul „Bulandra” - unde a intrat în 1971, având girul lui Liviu Ciulei - Revizorul de Gogol, A 12-a noapte şi Furtuna de Shakespeare, Răceala de Marin Sorescu, dar şi de la Teatrul „Nottara” - unde "şi-a mutat barca" până în 1990 şi, din nou, după 2002 - din acelaşi spirit de competitivitate, din dorinţa de a se afla mereu în cursă. La „Nottara”, a lucrat cu Dan Micu şi Alexandru Dabija în alte spectacole de referinţă. Iar după 2000, cu Petre Bokor, Claudiu Goga, Tino Geirun.
Prezenţa sa aparent banală în existenţa diurnă, dar magnetică pe ecran, l-a impus şi în filmele regizorilor Dan Piţa (Nunta de piatră şi Filip cel bun), Manole Marcus (Actorul şi sălbaticii), Lucian Pintilie (De ce trag clopotele,Mitică?) şi ale preferatului său, Alexandru Tatos (în Mere roşii, Secvenţe).
La mulţi ani şi La cât mai multe stagiuni!
În anul 1971, este angajat de către Liviu Ciulei la Teatrul „Bulandra”, pe scena căruia a jucat până în anul 1982. Dintre spectacole, cele mai importante sunt: Revizorul de Gogol, regia: Lucian Pintilie (1972), A 12-a noapte de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1973), Răceala de Marin Sorescu, regia: Dan Micu (1977), Furtuna de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1978). În perioada 1982 -1990 este actor la Teatrul "Nottara". Roluri în: Cum vă place de Shakespeare, regia: Dan Micu (1982), Pădurea de Ostrovski, regia: Constantin Marinescu (1983), Ultimul bal, după Liviu Rebreanu, regia: Dan Micu (1984), Burghezul gentilom, după Molière, regia: Alexandru Dabija (1986), Într-o dimineaţă de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988). Din 1990, colaborator la Theatrum Mundi şi la Teatrul Naţional, unde interpretează roluri în spectacolele: Teatru descompus de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu şi Ghetto de Joshua Sobol, în regia lui Victor Ioan Frunză. Operele complete ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer, Castelul de Kafka, regia: Tino Geirun, Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Scandal la Operă de Ken Ludwig sunt spectacolele care îl readuc, după anul 2000, în atenţia spectatorilor fideli Teatrului „Nottara”.
Din 2001 este directorul cunoscutului teatru de pe Bulevardul Magheru.
În 1990, a deschis cursul de actorie film, într-o formulă nouă, sistem atelier.
