Muzeul Naţional al Literaturii Române: Conferință Valeriu RÂPEANU

COMUNICAT DE PRESĂ

Muzeul Naţional al Literaturii Române vă invită la a doua conferinţă din seria „PATRIMONIU”, la sediul Muzeului Memorial „Ion Minulescu – Claudia Millian” din Capitală (Bd. Dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19).
Dl Valeriu RÂPEANU va vorbi despre Îngheţul şi dezgheţul ideologic în obsedantul deceniu – marţi, 24 mai 2016, ora 14.30.

Prin această iniţiativă necesară în spaţiul public, propunem o dezbatere amplă despre valorile, rigorile şi constrângerile spiritului umanist. În contextul actual, când muzeologia şi-a diversificat metodologiile de prezentare a resurselor şi strategiile de promovare, literatura pare un mediu conservator, mai puţin dispus să se acomodeze cu era virtuală şi cu ideea consumului cultural în timp direct. Probabil că este momentul să discutăm, cu degajare şi cu prudenţă, despre specificul acestui patrimoniu intelectual imaterial care, studiat fără grabă, îşi va defini atitudinile şi statutul.

Ediţia I a acestui proiect l-a avut ca invitat pe criticul literar Gabriel DIMISIANU, care a ţinut o conferinţă cu tema „Amintiri de la Gazeta literară” (20 aprilie 2016).

Parteneri media: Radio   România   Cultural,   RFI,   TV   City, Observator Cultural, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro, publicația online IQool.

Valeriu Râpeanu (n. 28 septembrie 1931, Ploieştiori, j. Prahova), critic şi istoric literar, editor.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1950-1954). A fost redactor al revistelor Gazeta literară (1954-1959) şi Luceafărul (1959-1962). A intrat apoi în echipa ziarului Scânteii (1962-1970), deţinând şi postul de redactor-şef adjunct. A fost vicepreşedinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972). A predat cursuri la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1966-1970). A devenit directorul Editurii Eminescu (1972-1990), după care s-a pensionat. Începând cu 1991 a fost conferenţiar la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii „Spiru Haret” (Bucureşti).
A debutat în Gazeta literară (1954), iar editorial cu volumul George-Mihail Zamfirescu – schiţă monografică (1958). A susţinut multiple rubrici în presă şi la posturile publice de radio şi de televiziune: cronici literare, teatrale şi plastice, portrete, evocări, comentarii despre memorialistică. S-a distins prin ediţiile pe care le-a alcătuit din operele lui N. Iorga, George Enescu, George-Mihail Zamfirescu şi Perpessicius. A fost laureat cu premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), pentru volumul Tărâmul unde nu ajungi niciodată (Editura Sport-Turism).
Scrieri: Noi şi cei dinaintea noastră (1966), Interferenţe spirituale (1970), Interpretări şi înţelesuri (1975), Scriitori dintre cele două războaie (1986).