O profundă experienţă virtuală la Centru de reflecţie pentru istorii suspendate

Cu ocazia expozitiei "Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”, echipa proiectului a realizat http://reflectioncenterforsuspendedhistories.com/, website gândit special pentru a oferi vizitatorilor virtuali o generoasă experienţă imersivă în expoziţie şi posibilitatea de a aprofunda temele diseminate de artişti şi curator.

Vizitatorii pot alege între trei modalităţi virtuale de a vizita expoziţia şi de a citi lucrările prezentate:

- The Obsession with Art History
- The Imaginative Parcours of Knowledge
- Chronology-Invisibility-Afterlife

Expoziţia "Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare” este unul dintre cele două proiecte care reprezintă oficial România la cea de-a 55-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia. Expoziţia este gazduită de „Noua Galerie” a Institutului Român pentru Cultură şi Cercetare Umanistică, aflată în Palazzo Correr
(Campo Santa Fosca), Veneţia.

Expoziția "Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”, curatoriata de Anca Mihuleţ, va fi deschisă până în data de 24 noiembrie sub forma unei instituții temporare - un centru-pilot pentru reflecția și analiza relevanței istoriei artei și a vizualității.

Lucrările au fost selectate după o metodă similară celei folosite de Johann Joachim Winckelmann la evaluarea antichității elene, romane, etrusce și egiptene, îndeosebi datorită faptului că ia în considerație influența forțelor istorice asupra istoriei artei, gusturilor și valorilor estetice.

Deși acțiunile determinante sunt specifice și posedă o notă regională puternică, mesajul și rezultatul lor vizual sunt universale. Gândul captiv în Smoking Room, simulacrul camerei de aur a reginei Maria a României din instalația Oliviei Mihălțianu, lumea iluzorie a emoțiilor și experiențelor contrafăcute, evaluată de Apparatus 22 în Portraying Simulacra, frica indusă de filmul Fire-Followers al Karolinei Bregula – un comentariu asupra necesității de a incendia arta veche pentru a face loc celei noi, suspendarea în timp și spațiu a unei posibile mișcări, discutată de Adi Matei în animația Bird in a Room, interviurile care examinează modul de operare al imaginației în interiorul caselor memoriale filmate de Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, sau instalația sanitară pe care Sebastian Moldovan o prezintă ca pe un element pseudo-arhitectural, ca pe un semn al locuirii, toate acestea sunt elemente de acționare, de luare în posesie a unui spațiu care trebuie folosit atât pentru operele de artă, cât și pentru vizitatori. Astfel, privitorului i se oferă, de-a lungul întregului parcurs expozițional, un spațiu personal generos, care capătă în plus caracteristicile ascunzătorii perfecte.