One man show-ul VIS din nou la Rapsodia

Sambata, 5 Decembrie de la orele 19:30, nu ratati one man show-ul
„VIS”
cu Dan Puric.

"In acest spectacol fara fir rosu conducator sunt visele mele adunate de-a lungul timpului. Cu unele am calatorit in lume iar cu altele, pur si simplu, m-am rugat. Vi le ofer pe toate dumneavoastra publicului spectator" (Dan Puric).

In viziunea lui Dan Puric, gestul devine cuvantator, mai mult decat un simplu accent indicator si intaritor al sensului salvat, al realitatii "spiritualizate" in intelect. Limbajul gestic descopera mai nemijlocit decat cel discursiv taina "Cuvantului facut trup". Gestul este un altfel de cuvant care manifesta epifania persoanei, intentia neacoperita, nesustrasa spontaneitatii, nesupusa reductiei, nesistematizata, netranspusa in registrul "dialectic" al gandirii discursive. Curgerea logica deslusitoare a limbajului discursiv pierde, prin precizare, extraordinara diseminare, inmugurire a sensurilor din limbajul gestic.

Spectacolul se bazeaza pe sinteza unor diferite mijloace de expresie scenica – dans clasic si modern, step, pantomima, teatru gestual, insertii de lumina si sunete alternand cu taceri pline de tensiune emotionala care dau dimensiune personalitatii artistice a lui Dan Puric. Constructia spectacolului cunoaste un „crescendo" comic, liric si dramatic, de la umorul subtil si generos al unor povesti si gaguri, la „peripetii" inspirate din lumea western-ului si a thriller-ului, care culmineaza cu tensiunea incendiara a unui moment coregrafic si nu numai coregrafic, avand fundal sonor piesa „Adagio", de Albinoni, cu valoare metafizica si transcedentala, conceput ca o „iconografie" a starilor si framantarilor ce definesc conditia artistului, în special, si conditia umana, în general. Interpretul este, pe rand, cowboy, pianist, mafiot, veteran – victima a comunismului si puscarias, Don Juan sufocat de adoratoarele-mamici etc.
Actorul nu întrupeaza doar personajul central al povestilor sale, ci sugereaza permanent si reactiile „partenerilor", fie ei politisti, gangsteri, dirijori de orchestra, o spectatoare îndragostita de „solist", ba chiar si un neastamparat cal de „rodeo". Unul dintre momentele cele mai spumoase este acela cand actorul ne prezinta o poveste de dragoste, cu iluziile, cautarile, îndoielile si abisul despartirilor, totul fiind înfatisat doar cu aportul mainilor, mereu frematatoare, mereu expresive si marturisitoare.