Pentru compozitorul Octavian Nemescu, inovația muzicală este infinită

Va fi invitat marți la Round Table București

Seria spectacolelor - conferință moderate de Valentina Sandu – Dediu va continua marți, 13 octombrie 2015, de la ora 19:00, în Studioul de Operă și Multimedia al Universității Naționale de Muzică (Str. Știrbei Vodă nr. 33).

Invitatul ediției de marți la Round Table București va fi compozitorul și profesorul Octavian Nemescu, unul dintre cei mai originali creatori ai componisticii contemporane, cu o activitate de peste 50 de ani de creație și cercetare.

Programul lunii octombrie pregătește publicului bucureștean și din mediul online încă două astfel de evenimente avându-i în prim plan pe Răzvan Suma (20 octombrie) și Ioana Pârvulescu (27 octombrie), spectacole ce vor fi transmise în direct prin live streaming.

A creat noi curente muzicale și a pus România pe harta internațională a muzicii prin inovații muzicale de neegalat

Octavian Nemescu s-a născut în anul 1940 la Pașcani, a studiat compoziția cu Mihail Jora la Universitatea Națională de Muzică din București, între anii 1956 – 1963, ulterior participând la cursurile internaționale de specializare Ferienkurse de la Darmstadt. În anul 1978 obține titlul de doctor în muzicologie, la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, avându-l ca îndrumător științific pe Sigismund Toduță. Tema tezei sale de doctorat a fost Capacitățile semantice ale muzicii, un studiu care a fost tipărit în anul 1983.

De-a lungul anilor, începând cu perioada de studenţie, Octavian Nemescu a avut o contribuţie decisivă la emanciparea mişcării de avangardă din componistica românească. Octavian Nemescu face parte din ultima generație (cea a anilor `70 din secolul trecut) care a lansat o nouă avangardă, având drept ideal nu negarea tradiţiei, precum precedentele, ci recuperarea originilor, a primordialității existente la baza tuturor tradiţiilor muzicale, un demers susținut în spiritul unei recuperări novatoare, în dorinţa atingerii unei noi universalităţi artistice. Această generaţie poate fi considerată şi prima care a avut o aspiraţie de factură postmodernă.

De numele său (şi al altor colegi din generaţia sa) este legată apariţia şi evoluţia curentului spectral românesc și a celui arhetipal bazat pe o estetică a esenţializării, curente îndelung apreciate în plan internațional pentru originalitatea componistică. Octavian Nemescu a creat lucrări de muzică ambientală, procesuală (sau transformaţională, ritualistă). Realizează proiecte cu desfăşurări vaste, în spaţiu şi timp, în dorinţa de a scoate actul de interpretare muzicală din contextul spectacular al sălii de concert şi de a-l reamplasa în ambianţa naturală.

În unele dintre lucrările sale au loc procese de dilatare sau de condensare ale Timpului şi/sau ale Spaţiului sonor, rezultând un discurs fonic fluid, elastic, energetic şi nonrepetitiv (în permanentă schimbare și înnoire), cu o deplasare pe vaste teritorii fonice. Alteori, starea de dilatare şi cea de condensare coexistă polifonic într-o exprimare artistică complexă, luxuriantă, barocă.

Octavian Nemescu abordează, în câteva creaţii, aspecte legate de procesele memoriei și este preocupat, mai ales, de recuperarea Incipitului (ca arhetip al începutului ) şi a Finalisului (ca arhetip al sfârșitului de timp) ca reacţie la muzicile fără început şi sfârşit. Plasează diferite tipuri de cadenţe şi intervale muzicale în ipostaze de arhetipuri (culturale). Utilizează moduri de sunete constituite din toate tipurile de acorduri trisonice, ale tradiţiei europene: majore, minore, micşorate, mărite întruchipând arhetipuri culturale cât şi psihice: bucuria, tristeţea, fragilitatea (instabilitatea) angoasei (anxietăţii) şi respectiv conştiinţa dilatată. Prin astfel de tehnici este urmărită practicarea unei estetici a fulguraţiei, sau, cu alte cuvinte, a sunetelor foarte scurte (scurtisime), aflate într-o stare hiperdensă.

După o etapă metamuzicală, Octavian Nemescu a cultivat perioada „muzicii imaginare”, o practicare sonoră individuală, lăuntrică, în contextul unei modalităţi de ritual individual, în care senzaţii vizuale, gustative, olfactive şi tactile sunt convertite în sunete imaginate, lăuntrice ce pot deveni arme în lupta subiectului practicant cu el însuşi, demers ce capătă o tentă transculturală. Propune,în acest fel, şi o nouă ipostază de sincretism.

Repune în discuţie, într-un ciclu de 8 lucrări simfonice, conceptul de simfonie (readus la accepţiunea sa originară, bizantină) și creează opusuri pentru un anumit timp şi spaţiu - muzică la răsăritul soarelui, pe vârful unui munte, muzică pentru ambianţa unei livezi, în perioada de înflorire a pomilor, la asfinţitul soarelui, muzică nocturnă pentru ambianţa unui templu, muzică pentru apusul soarelui, cu cer înnourat, înainte de furtună.

Octavian Nemescu a compus piese simfonice, corale, camerale, electroacustice, muzică ambientală, metamuzici, muzică imaginară, ritualuri colective şi individuale ce implică, pe lângă auz, şi celelalte simţuri: vizualul, olfactivul, gustativul şi tactilul. Timpul de desfăşurare a acestor ritualuri este de ordinul secundelor, minutelor, orelor, zilelor, săptămânilor, lunilor, deceniilor şi, poate, a secolelor.

Muzica lui Octavian Nemescu a fost cântată în multe dintre centrele culturale importante ale Europei, Asiei şi S.U.A, fiind considerat unul dintre cei mai inovativi compozitori, generând noi curente în abordarea muzicii actuale în plan internațional. Parte din lucrările sale sunt înregistrate pe CD-uri de autor şi în multe antologii de creaţie muzicală contemporană, editate de către case de discuri diferite din România și Europa.

Premii obținute de Octavian Nemescu

A obţinut de mai multe ori premii ale U.C.M.R. [1980,1982,1987,1990,1993, 2010, 2013], Premiul Academiei Române (1980), premiul internaţional de compoziţie Aaron Copland (S.U.A., 1970), Premiile Grupului de muzică experimentală de la Bourges (Franța, 1980,1982), Prix de la Confederation Internationale de Musique Electroacoustique (C.I.M.E., 1985), medalia jubiliară "Tristan Tzara" (pentru contribuții deosebite la emanciparea mişcării de avantgardă în artă, 1996), Ordinul şi Medalia Meritul Cultural în grad de Ofiţer clasa I (2004).

Round Table București este un proiect al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, proiect cultural finanțat în cadrul programului cultural „EȘTI BUCUREȘTI” oferit de ArCuB.

La eveniment intrarea va fi liberă, în baza invitației ce poate fi solicitată la adresa round.table.bucuresti@gmail.com, în limita locurilor disponibile.

Fiecare spectacol - conferință va dura 90 de minute și va fi transmis în direct pe www.EnjoyTv.ro

Despre Round Table București

Parcursul profesional dar şi personal al oricărui om de cultură este inevitabil influenţat de mediul în care a ales să creeze. Prin proiectul Round Table București, organizatorii își propun să descopere în ce măsură efervescentul spaţiu cultural al capitalei a influenţat drumul unor personalităţi care şi-au ales Bucureștiul ca decor al activității lor artistice.

În fiecare marți seară, pe durata a 90 de minute, moderatorul își va provoca invitații la o discuție deschisă, relaxată, despre amprenta pe care orașul și-a pus-o asupra lor ca artiști, ca oameni, despre cum vedeau capitala atunci când erau la început de drum și cum o percep acum, când drumurile lor străbat capitale din întreaga lume, ori despre șansele sau deziluziile pe care le-au trăit aici, de-a lungul timpului. Parcursul acestui itinerariu prin Bucureștiul personal al fiecărui artist invitat va fi presărat cu momente artistice de cea mai bună calitate - oferite de protagoniștii spectacolelor sau de către invitații acestora.

„Ne pregătim să vă întâmpinăm cu povești fascinante despre Bucureștiul artistic actual, săptămână de săptămână, imediat ce se va încheia Festivalul George Enescu. Promitem să prelungim bucuria muzicii și să păstrăm sărbătoarea acestor zile.” – Valentina Sandu – Dediu

De ce Round Table București? Pentru că mediul de întâlnire al acestor evenimente își propune să fie unul prietenos, plăcut, fără colțuri și fără ascunzișuri, unde nimeni nu stă în capul mesei. Invitații și publicul, deopotrivă, vor împărți același spațiu: Bucureștiul. Coordonate: Sala de Operă și Multimedia a Universității Naționale de Muzică.

Despre Valentina Sandu – Dediu

Valentina Sandu-Dediu a absolvit în 1990 muzicologia la actuala Universitate Națională de Muzică din București, unde a rămas din 1993 să predea istoria muzicii, muzicologie și stilistică. Este autoarea a peste 30 de studii și 300 de articole, a câtorva serii de emisiuni radiofonice, a semnat zece volume publicate în România și Germania (vezi Rumänische Musik nach 1944, Pfau Verlag, Saarbrücken, 2006; Alegeri, atitudini, afecte. Despre stil și retorică în muzică, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 2010; Octave paralele, București, Humanitas, 2014).
O altă latură a activității sale se concentrează pe apariții concertistice și înregistrări, în calitate de pianistă în ansambluri camerale (CD-uri editate în România cu Aurelian Octav Popa, in Germania / Neos cu Dan Dediu, și în Boston / Albany cu Ray Jackendoff). Valentina Sandu-Dediu a fost bursier al Wissenschaftskolleg zu Berlin, actualmente ocupă poziția de profesor la Universitatea de Muzică și pe cea de rector la New Europe College, București. În 2008 a primit Premiul acordat de Peregrinus-Stiftung, Academia de Științe Berlin-Brandenburg.