Picturesque-Avancronica / Irina Botea si Nicu Ilfoveanu @ Anca Poterasu Gallery

Anca Poterașu Gallery prezintă Picturesque – Avancronică / Irina Botea si Nicu Ilfoveanu
21 Ianuarie – 02 Martie 2012 / vernisaj sâmbată, 21 ianuarie, intre orele 18.00 -23.00

Anca Poterașu Gallery va invită sambată 21 Ianuarie 2012, incepând cu orele 18.00, la vernisajul expozitiei Picturesque- Avancronică semnata de artistii Irina Botea si Nicu Ilfoveanu.
Aşa cum ochiul vede fără să ştie, înregistrând „periferic” ceea ce nu vrea, ceea ce tocmai privirea sa conştientă şi „intenţională” (creatoare de „obiecte” şi de „fenomene”) marginalizează, exclude, subordonează, făcând în felul acesta dreptate în mod neintenţionat, în afara intenţiei muncitoare, exploatatoare, producătoare de „sens”, şi mâna poate să greşească justiţiar, vrând, de pildă, aşa cum mi s-a întâmplat, din fericire, mie, să scrie Picturesque, dar ajungând să scrie Picturescue.

Poate fi pitorească o zonă abandonată? Ceea ce nu vede nimeni mai este un peisaj? Cei care locuiesc frumosul plastic, pictural stereotipizat, îl şi percep? Pot fi ei fericiţi, mulţumiţi, idilic, cu condiţia „pitorească” (a trăi în/ca tablou)? Se opune economia culturii? Cât de diferită este exploatarea naturii în una şi în cealaltă? Poate fi esteticul condiţie existenţială? Cît de autodeterminat?

„Ce e pitoresc aici? Tot ce vedem. (...) O imagine pitorească”, spune, după ce s-a învârtit în cerc încercând să constituie, pentru noi, Imaginea unui loc uitat, abandonat, „pitoresc” în sine, deci pentru nimeni, „Călăuza” acestei neo-„Zone” strugaţkian-tarkovskiene dezindustrializate, rezervaţie nici măcar a privirii, care tinde să acopere, momentan, România, ţară a Estului postcomunist în curs de recuperare capitalistă. Numai Imaginea poate fi pitorească, dar Imaginea trebuie, tocmai, constituită, lucrată, produsă. Iar în acest film totul (se) priveşte, e privire, inter-producţie imaginală: oamenii „au plecat unde au văzut cu doi ochi”, lăsând în urmă blocurile arătând „ca nişte orbi, cu ochi care privesc spre nicăieri”. Imaginea nu se mai constituie pentru că nu ne mai priveşte (cum spune Georges Didi-Huberman). Cei câţiva locuitori care au mai rămas în fosta zonă industrială abandonată (natură de nimeni regăsită) sunt închişi în absenţa imaginii, într-o imagine care nu se mai constituie decât pentru ei, în măsura în care, ne-priviţi, se mai privesc aşa cum privesc, nocturn, cerul (sublim microsocial). Imaginea e socialitate, şi depinde de tehnică, de „industrie”.

Modernitatea primă, hard, azi dezafectată, a exploatat natura, dar, „periferic”, prin aceeaşi mişcare industrială, a creat şi pitorescul romantic, peisajul, turismul: Imaginea. Making-off discret inclus, Picturesque încearcă să recupereze, să salveze măcar pitorescul – Picturescue –, demonstrând că frumosul normat, imaginea picturală sunt muncă, extracţie, exploatare, industrie grea, abandonul industrial dezafectând în egală măsură şi pitorescul din lipsă de privitor, adică de producător-beneficiar. „Pitorească” nu poate fi decât o natură locuită, umanizată, exploatată, pre-dispusă de către om pentru om. Paradisul e intra-istoric.
Iar pitorescul e relaţie socială, şi chiar industrie, exploatare, „minerit” prin tehnicile fotografic-cinematografic ale imaginii. Care, însă, aşa cum ni se dă aici de văzut, nu sunt de-ajuns pentru o salvare.

Bogdan Ghiu

Anca Poterasu Gallery presents Picturesque – Avant-chronique by Irina Botea and Nicu Ilfoveanu
Opening: January 21 , 18.00 –23.00 h
January 21 – March 2, 2012

”Just as the eye sees unawarely and registers „peripherally” the unwanted, what its very conscious and „intentional” sight (creator of „objects” and „phenomena”) marginalises, rejects, subordinates, thus rendering justice unintentionally, beyond the working, exploiting, „sense” making intention, the hand too may make mistakes starting off, as it fortunately happened to me, writing Picturesque, but ending up with Picturescue.

Can an abandoned area be picturesque? Can what nobody sees be a landscape? Do those living the plastic, picturally stereotyped beauty also perceive it? Can they be idylically happy, content with the „picturesque” state? (to live in/like a picture)? Does economy oppose culture? How differently is nature exploited in one and the other? Can the aesthetic be an existential condition? How much self-determined?.

„What is picturesque here? Everything we see. (...) A picturesque image”, says he, after having run in circles trying to form for us the Image of a forgotten, abandoned place, „picturesque” in itself, hence for nobody, the „Stalker” of this deindustrialised strugatkian-tarkovskian neo-„Zone”, a reservation for not even the eye-sight, which tends to momentarily cover Romania, country of the post-communist East in progress of being retrieved by the capitalism. The Image only can be picturesque, but this Image must be formed, worked, produced. And in this film everything is looked at, it is sight, imaginal interproduction: people „went wherever their eyes led them to” leaving behind the blocks „like blinds with eyes staring blankly nowhere”. The Image is no longer being formed, since it regards us no more (as Georges Didi-Huberman says). The few remaining inhabitants of the abandoned industrial zone (nature that nobody rediscovered) are locked, in the absence of the image, in an image that forms solely for them as far as, while not looked at, they still look at themselves just as they look at the nocturnal sky (sublimely microsocial). The Image is sociality and counts on technique, on „industry”.

The raw, hard modernity, which nowadays closed down, explored nature, but „peripherally”, through the same industrial movement, also created the romantic picturesque, the scenary, the tourism: the Image. Discreetly included making-off, Picturesque attempts to retrieve, or at least save the picturesque – Picturescue -, proving that the beautiful a la carte, the pictural image are labour, exploitation, heavy industry, the industrial abandon closing down equally the picturesque for lack of viewers, that is of producer-beneficiary. Only an inhabited, humanised, exploited nature can be „picturesque”. Paradise is within history.

And the picturesque means social relation and even industry, exploitation, „mining” through the photo-cinematographic techniques of the image. But these, as we are shown here, are not enough for a salvation.”

Foreword by Bogdan Ghiu

Partners: Pygmalion; Public Advisor
Media Partners: Zeppelin; TATAIA

Anca Poterasu Gallery
56 Plantelor St., sector 2, Bucuresti
www.ancapoterasu.com
contact@ancapoterasu.com
For further information please contact: Anca Poterasu at anca@ancapoterasu.com, +40744 342 944.