Recital – eveniment - Viorile lui Enescu la Palat

Marți, 18 noiembrie 2014,  ora 18,00

„Vioara lui Enescu devenise un freamăt luminos, aluneca în noi, redeştepta aspiraţiile noastre spre inefabila pace a armoniei”(Cella Delavrancea)

Muzeul Naţional "George Enescu" păstrează unele dintre cele mai de preţ viori ce au răsunat sub arcuşul maestrului George Enescu, donate statului român de către soţia muzicianului, Maria Cantacuzino Enescu, odată cu înfiinţarea muzeului, în 1956.
Marți, 18 noiembrie 2014, la ora 18,00, publicul este invitat la un recital-eveniment: viorile lui Enescu vor răsuna – pentru a doua oară în acest an-  în Aula Palatului Cantacuzino sub arcușul unor tineri și talentați interpreți
Vor putea fi ascultate 3 viori fabricate în Franţa, 2 realizate special pentru marele violonist român de către lutierul Paul Kaul și una purtând semnătura atelierului ce a aparţinut fraţilor Silvestre. Piesa de rezistenţă a serii va fi vioara Guarnieri, al cărui sunet este cunoscut deja publicului din 2008, de când violonistul Gabriel Croitoru a primit dreptul de a cânta pe această vioară excepţională. Despre sunetul acesteia, Enescu spunea că este asemeni unei mezzosoprane, corespunzând foarte bine stărilor sale sufleteşti.
Își dau concursul Andra Andrei, Ciprian Balint, Simina Croitoru, Cristina Pașa, Sabin Penea și Laura Șandru.
Invitat special: GABRIEL CROITORU
La pian: Clementina Ristea-Ciucu și Iulian Ochescu

Denumită Catedrala, vioara Guarnerius este cea mai valoroasă. Fabricată în anul 1731 de Giuseppe GUARNERI (1698-1744), cunoscut şi sub numele del Gesù, unul dintre cei mai însemnaţi lutieri cremonezi, vioara poartă inscripţia celebrului ei făuritor: Guarnerius fecit / Cremonae anno 1731(?) – IHS.
George Enescu se înscrie, astfel, alături de Niccolò Paganini, Joseph Joachim, Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, în galeria marilor violonişti care, într-un moment al carierei lor, au deţinut un exemplar del Gesù.
După 1930, la Paris, Enescu îl cunoaşte pe Paul KAUL (1875-1951), celebru lutier francez care îi confecţionează o vioară, admirabilă din punct de vedere al sunetului, dar şi al construcţiei. Maestrul este foarte mulţumit, afirmând că „e ceva mai mare şi mai uşoară pentru forţa mea”. În colecţia muzeului există două asemenea instrumente, dintre care unul a fost creat special pentru George Enescu, purtând inscripţia Paul Kaul, Paris, AN 1937. Georges Enesco. Modèle que j’ai créé spécialment pour Georges Enesco grand artiste.
Datorită prestigiului lui Enescu, Paul Kaul a obţinut comenzi importante pe piaţa americană, fapt care i-a asigurat celebritatea şi o situaţie financiară confortabilă. Între muzicianul român şi lutierul francez s-a consolidat o relaţie de prietenie, dar şi de colaborare artistică. George Enescu la pian şi Paul Kaul la vioară au susţinut câteva recitaluri pe scene pariziene.
Un alt instrument care a aparţinut lui George Enescu este o vioară confecţionată de fraţii lyonezi Pierre şi Hippolyte SILVESTRE, un instrument remarcabil datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, ce este inscripţionat în latină cu următorul text: Petrus et Hipolitus fratres Silvestre fecerunt lugduni anno 1835

”Enescu este singur pe scenă, singur cu atâtea lucruri de spus, aplecat parcă sub greutatea unei sarcini epuizante, nemişcat, surd la tot ce nu este vioara pe care nu o priveşte ca să o asculte mai bine, cu chipul brăzdat de o durere născută din efortul de a se exprima şi din frica de a nu o putea face, cufundat în profunda meditaţie însingurată, destinată de către Bach doar viorii. Omul este singur, doar cu vioara sa, zidit într-un fel de tăcere interioară. (...)”(critic anonim francez în Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty, traducere Elena Bulai, ed. Curtea Veche, 2005)