Soarele apune… - premieră la Teatrul de Nord Satu Mare

Duminică 18 decembrie 2011, ora 19.00, Sala Mare

PREMIERĂ

SOARELE APUNE…
de Michel de Ghelderode
traducerea Miruna Runcan
regia Marius Costache
scenografia Cristian Gătina
Distribuţia:
Carol de Habsburg - Ciprian Vultur
Messer Ignotus - Mihai Dămăcuş
Fratele Ramon, Sf. Mihail, Macabrul - George Bîrsan
Fratele Pascual - Vlad Mureşan
Călugăr, Dl. din Gand - Vlad Chico
Ulenspiegel, Martin de Angulo - Raluca Mara
Paep-Theum, Pupilul lui Angulo - Sergiu Tăbăcaru
Apariţii (spectre) - Raluca Mara, Vlad Mureşan, Sergiu Tăbăcaru, Vlad Chico

Ultima mare piesă a lui Ghelde-rode, este scrisă într-o perioadă în care, mai mult decât angoasele şi boala care îl macină, prezenţa morţii îi este impusă scriitorului de conştiinţa tot mai acută a secătuirii forţelor sale creatoare. Cel care mărturisea că scrie "din instinct de conservare", pentru a înfrunta "neantul şi moartea", este confruntat tot mai mult cu ameninţătorul spectru al sterilităţii, echivalentă pentru el cu moartea. Piesa nu este doar "o meditaţie asupra morţii", ci şi o patetică iniţiere întru moarte, o întâmpinare ceremonială a acesteia de către un personaj pe care autorul l-a îndrăgit dintotdeauna şi sub trăsăturile căruia el se zugră-veşte, de fapt, pe sine: Carol Quintul.

“Tot teatrul meu izvorăşte din frica de moarte”, mărturiseste Ghelderode într-o scrisoare din 1932. Dincolo de angoasa metafizică, sentimentul morţii îmbină la scriitorul belgian fascinaţia, aspiraţia către moarte, resimţite ca “o boală tainică şi de nemărturisit” cu teroarea şi obsesia macabră a descompunerii fizice. Carol Quintul a ramas în folclorul flamand ca o figură populară iubită de supuşi. Abdicând la sfârşitul vieţii în favoarea fiului său Filip al II-lea, Carol se retrage la Mănăstirea Juste din Estramadura, în Spania. Legenda de la care porneşte Ghelderode spune că suveranul şi-a pus la cale propria înmormântare, asistând la ceremonia funebră religioasă. (Anca Măniuţiu)