Sprijin frățesc.

La începutul anului 2022, viața cotidiană își urma cursul normal, firesc cu vise de viitor. Dar dintr-o dată toate și totul, deși previzibile (sic!) s-au năruit, totul s-a „încâlcit” pentru românii din afara granițelor statului român. În față ni se pune, la propriu, necesitatea unei lupte pentru existență, pentru a fi!
Noi, românii din dreapta Tisei, trăim de peste 100 de ani, de parcă nu am exista pentru mulți, pentru foarte mulți, pentru instituții, pentru Țară! Trăim de câteva decenii despărțiți total de Țară sub „umbrela” mai multor sisteme politice. Chiar dacă la începuturi am fost despărțiți de Țară și abandonați în jur de 11 mii astăzi suntem peste 50 de mii!
Cred că românii de pretutindeni ar trebui să știe că:
- pe aceste meleaguri din dreapta Tisei a existat prima Mânăstire Ortodoxă din Ardeal, Mânăstirea Peri;
- aici s-a tipărit pentru întâiași oară Sfânta Scriptură în limba română;
- aici, pe lângă Mânăstirea Peri, a funcționat și o școală duhovnicescă;
- de pe aceste meleaguri a plecat Dragoș - decălecătorul, ctitorul de Țară;
- aceste meleleaguri au dat Țării, în varii domenii, numerose personalități ș.m.a.

Dar există și goluri în cercetarea istoriei locului, fapt pentru care ne străduim să le umplem prin extinderea cercetărilor bucurându-ne de „descoperirile” din arhivele Neamului și ne leagă de acesta.

Suntem în anul 2022 și când ne-am trezit în dimineața zilei de 24 februarie sub focurile invaziei rusești care au declanșat exodul a mii de refugiați prin punctul de trecere a frontierei Slatina-Sighetul Marmației, am început a ne pune întrebări despre cum să procedăm.
Eu mă gândesc că cu cât vom păstra mai mult din Patrimoniul material al Neamului, cu atât mai mult generațiile viitoare vor avea posibilitatea de a-și cunoaște mai bine istoria Neamului, rădăcinile. În acest sens, dl. Virgil Ștefan Nițulescu, de prețuirea căruia ne bucurăm, a înțeles grija noastră promițându-ne întregul său sprijin.

Am trimis la București 73 obiecte de artizanat-proprietatea mea personală cu dorința de a se păstra pentru viitorime. Obiectele sunt adunate din Apșa de Jos (localitatea mea natală), cea mai mare așezare cu populație românească din partea dreaptă a Tisei (Maramureșul de Nord, Transcarpatia/ Ucraina).
Obiectele au fost donate printr-un Contract de vânzare-cupărare de bunuri materiale mobile încheiat la data de 18.04.2022 între mine și Asociația Identitate Culturală Contemporană, reprezentată de către d.l Florin Pârlea, președintele acesteia.
Mulțumesc pentru sprijin și înțelegere tuturor celor implicați în acest proiect.

Cu respect,
Ion BOTOȘ

.