Teatrul Ateneu din Iaşi în turneu la Giurgiu

Mă întrebam miercuri seara, ieşind de la Take, Ianke şi Cadîr, cum de o comedie scrisă la vreo 20 de ani după dispariţia revistei Semănătorul şi care nu schimba cu nimic dramaturgia românească a secolului XX, poate rămâne atât de proaspătă şi remarcabilă cu tot idilicul şi paseismul ei? Şi cum, după atâtea interpretări pe scenele atâtor teatre în toată ţara şi difuzări la radio, ne bucură la fel de tare ca pe părinţii noştri, iar actoriilor le dă atâta poftă de joc?

Poate fi verva lui Victor Ion Popa şi inspiraţia personajelor lui pline de haz şi blândeţe, sau mediul mahalalei balcanice tihnite şi plină de tabuuri, în care nu există mari tragedii. Poate fi realitatea unei fibre esenţiale a publicului românesc pe care o stârneşte scriitorul, comună generaţiilor şi păstrată din perioada interbelică până azi. Fiindcă nu cred că piesa ar fi gustată la fel în Franţa sau Germania.

Sau poate tratarea cu înţelepciune, haz şi normalitate a unei teme europene care se dovedeşte a fi de o actualitate tulburătoare- cea a prieteniei de o viaţă între vecini de etnii şi confesiuni diferite.

Oricare ar fi răspunsul, trupa tinerilor actori ai Teatrului Ateneu din Iaşi, ajuns la Giurgiu în turneul său prin ţară, a jucat piesa lui V.I. Popa cu aplomb şi cu bun meşteşug actoricesc, adăugându-se distribuţiilor de succes ce au interpretat acest repertoriu. Şi, slavă domnului, există predecesori celebri. Dovada a venit rapid, după pauza dintre acte, când publicul giurgiuvean a întâmpinat cu o explozie de bucurie şi aplauze deschiderea cortinei pentru actul II!

Ca şi în teatrul Vianu, vârsta medie de 30 de ani a actorilor Ateneului ieşean face cu atât mai interesantă soluţia regizorului Ion Sapdaru pentru rolurile de compoziţie ale personajelor cu vârste venerabile.

Ianke, vedeta piesei, a avut în Codrin Dănilă un interpret cu har şi cu o bună măsură care l-a împiedicat să îngroaşe rolul, păstrând umorul şi isteţimea personajului. În bună echipă cu el, Dumitru Florescu îi aduce un Take prietenos, dar căpos, mândru şi generos, iar Daniel Onoae le alătură un Cadâr hâtru şi împăciuitor. Poate rostirea acestuia, având de a face cu un limbaj „turcit”, mai puţin obişnuit, ar fi avut de câştigat printr- o mai mare claritate. Alexandra Macovei, Gelu Ciobotaru, Alexandra Paftală şi Sorin Cimbru au adus culoare şi parfum poveştii. Decorul lui Cătălin Târziu, clasic şi adaptat, împreună cu costumele Alinei Dincă Puşcaşu au păstrat farmecul semănătorist al bătrânei scriituri. O minunată şi sănătoasă comedie românească aplaudată entuziast de publicul giurgiuvean care a umplut pe 27 februarie Sala Mare a Teatrului Tudor Vianu!

Managerii celor două teatre, Cosmin Creţu şi Adrian Apreotesei s-au adresat de pe scenă celor prezenţi la spectacol, de acord fiind că această primă întâlnire este începutul unei frumoase prietenii. Pe 4 aprilie, Teatrul Ateneu va găzdui două spectacole ale teatrului din Giurgiu.

Felicitări tinerilor actori ieşeni şi mult succes în turneu! Autobuzele lor roşu, galben şi albastru, pe care scria IAŞUL SALUTĂ ROMÂNIA MARE au făcut senzaţie.

Călin Şabac
1 martie 2019

 .