Un jurnal inedit al Romaniei ultimilor ani: „Cutia cu maimute“ de Rasvan Popescu

Cel mai nou volum semnat de Răsvan Popescu, Cutia cu maimuţe. Jurnal, apărut în colecţia „Ego-grafii” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală, este disponibil din această săptămînă în toate librăriile din ţară.

Alcătuit din însemnări, comentarii, reflecţii ordonate cronologic pe marginea evenimentelor din viaţa politică românească şi din viaţa personală, Cutia cu maimuţe este jurnalul inedit al agitaţilor ani 2010-2013.

Rememorare şi consemnare, confesiune şi analiză, fragmentele se integrează într-un ansamblu coerent, o imagine caleidoscopică a României ultimilor ani şi a unui destin individual pe care încercările nu l-au ocolit.

Tema se reliefează limpede: teama de irosire într-o societate care, orice ar face, nu poate ieşi din marasm.

Răsvan Popescu (n. 31 mai 1962) este jurnalist, scenarist de film şi scriitor. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti, apoi Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti. După Revoluţia din 1989 se orientează spre jurnalism şi este, rînd pe rînd, publicist-comentator la săptămînalul Expres (1990-1992), corespondent al Radio BBC (1992-1996) şi redactor-şef la Televiziunea Română (1997-1998). Este secretar de stat, şef al Departamentului de Informaţii Publice şi purtător de cuvînt al guvernului în anii 1998-1999, apoi, în 1999-2000, consilier de stat şi purtător de cuvînt al preşedintelui Emil Constantinescu. Membru al CNA din 2000, este preşedinte al acestui organism în perioada 2007-2012.

Volume publicate: Subomul (povestiri, 1991), Omul cu cioc şi gheare (1994), Prea tîrziu (1996), Război în bucătărie (1998), Purtătorul de cuvînt (jurnal, 2002), Femeia visurilor (2004), Nişte ciori vopsite-n roşu (publicistică, 2006).

Scenarii de film: Prea tîrziu (1996; regia Lucian Pintilie, film selectat la Festivalul Internaţional de la Cannes 1996), Terminus paradis (1998, coscenarist Radu Aldulescu; filmul, în regia lui Lucian Pintilie, a obţinut Marele premiu al juriului la Festivalul Internaţional de la Veneţia 1998), Faimosul paparazzo (1999, regia Nicolae Mărgineanu), Război în bucătărie (2001, regia Marius Barna), Noro (2003, un film de Radu Gabrea), Femeia visurilor (2005; filmul, în regia lui Dan Piţa, a primit premiile UCIN pe 2005 pentru imagine şi montaj), Ceva bun de la viaţă (2011; regia Dan Piţa, Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de la Avanca, premiile UCIN pe 2011 pentru imagine şi Tînăra Speranţă).

Fragment din volum:

„Viaţa bate filmul. O scenă care nu mi­ar fi dat nici odată prin cap: în jur de o sută de săraci pescuind alimente dintr­un supermarket prăbuşit la Ocnele Mari – s­au surpat nişte galerii vechi. Craterul format s­a umplut cu saramură, iar scîndurile acoperişului plutesc deasupra. Oameni flămînzi înarmaţi cu căngi sar de pe o scîndură pe alta, într­un echilibru precar, ca plutaşii, şi agaţă un pui, o conservă, un suc, un pachet de ţigări ude, un salam stricat. „Dăm la copii”, zic ei. E bine, că au stat în sare. Craterul foamei…

Scrisul meu îşi caută un loc.
Cred că mi­a plăcut aşa, între ape. Mi­a fost frică de coala albă din faţă. Şi în acelaşi timp mi­a fost frică de oameni, de capacitatea lor infinită de a face rău. Nu ne­am născut pentru asta.
Sînt undeva între două universuri paralele. Actualitatea şi scrisul, ficţiunea. Dau amenzi, mă frec de politruci şi printre picături scriu filme.
Din an în paşte, chinuit, totuşi, anul acesta se mai naşte unul: Ceva bun de la viaţă. Al şaptelea! Ieri, masa cu regizorul Marius Barna, am rămas prieteni de la Război în bucătărie. Vine vorba de proiecte, el are mereu o mie de proiecte. Îi spun de jurnal şi de filmul viitor. „Dacă poţi să­l faci, de ce să te mai lamentezi?”, zice Marius. Dacă ar fi aşa simplu…”