Vernisajul expoziției „Mihail Grecu – Între metaforă și realitatea obiectivă”

– vineri, 20 aprilie 2018, ora 15.00, MNAR –

Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Artă al Moldovei cu sprijinul Ambasadei Republicii Moldova prezintă publicului bucureștean expoziția „Mihail Grecu – Între metaforă și realitatea obiectivă”, prima retrospectivă dedicată celui mai proeminent artist basarabean. Ea reconstituie ansamblul demersurilor artistice ce caracterizează opera unui pictor mai puțin cunoscut publicului românesc.

Expoziția pune în valoare caracterul inovator al creației pictorului Mihail Grecu (1916-1998), personalitate artistică ce s-a dedicat consecvent înnoirii limbajului plastic. Cele 72 de lucrări selectate din colecţia Muzeului Național de Artă al Moldovei ilustrează dinamica unui discurs pictural de o copleșitoare intensitate artistică dezvoltat pe parcursul mai multor etape distincte.
Prima etapă de creație (anii ’40 – ’50) se caracterizează prin aplecarea asupra raporturilor valorice de umbră și lumină, de spațialitate, urmând principii estetice deprinse de la vechii maeștri; cea de a doua etapă (sfârșitul anilor ’50 – anii ’60) se face ecoul preocupărilor de factură postimpresionistă, remarcându-se prin luminozitate și recursul la acorduri cromatice pure. În anii ’70, lucrările lui Mihail Grecu, ancorate într-o realitate obiectivă, căpătă o tulburătoare profunzime. Pictorul se dedică experimentelor plastice, recurgând la o serie de materiale mai puțin specifice picturii de șevalet (bitum, pigmenți, vopsele și lacuri industriale, pulbere de bronz și argint, vopsele spray etc.) prin care reușește să contureze un univers artistic și spiritual bine individualizat.

„Despărțit de organismul viu al culturii românești și asaltat de programele marilor expoziții unionale, găzduite de Moscova, Mihail Grecu nu face, însă, niciun fel de concesii retoric-discursive, optând pentru puritatea discursului vizual, pentru poetica nemediată a culorilor. Eliberate din constrângerile figurației, tușele și masele de culoare închid în sine întregul zbucium al parcursului biografic, căutând să descopere, printre atâtea insinuări ale haosului, principiile ordinii, ale raționalului.
Mihail Grecu rămâne una dintre cele mai proeminente prezențe care în deceniile postbelice au făcut posibilă legătura, în această zonă, între o mișcare modernă, întreruptă de evoluții istorice, și noul modernism, așa cum funcționează el în estul european, ca o verigă necesară înspre un postmodernism receptat tardiv.” (Constantin Prut, critic de artă)

Muzeul Naţional de Artă al României
Accesul în expoziție se face prin Strada Știrbei Vodă nr. 1-3

Curator: Tudor Zbârnea, Director general al Muzeului Național de Artă al Moldovei
Durata: 21 aprilie – 10 iunie 2018
Prețul biletului de acces: 10 lei
Gratuit: prima miercuri din fiecare lună

Catalogul expoziției va fi distribuit cu titlu gratuit cu prilejul vernisajului.

Despre Mihail Grecu

Născut la 22 noiembrie 1916 în satul Faraonovka, jud. Starokazacie din sudul Basarabiei, Mihail Grecu şi-a început studiile superioare de specialitate în perioada interbelică la Academia de Arte Frumoase din București. Aici frecventează atelierele lui Francisc Șirato și Nicolae Dărăscu.
În 1940, după anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, părăsește Bucureștiul și revine la Chișinău unde își continuă studiile la Școala de Arte Plastice sub îndrumarea profesorului Moisei Gamburd, cunoscut pictor și excepțional desenator, format la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles. În timpul celui de-al Doilea război Mondial lucrează ca fochist de locomotive într-un depou din Uralsk, oraș situat în spatele frontului, continuând să picteze în ciuda condițiilor deosebit de grele (Maternitate, 1943).
Ulterior Grecu s-a impus ca formator de școală, reușind astfel să-și lase amprenta asupra mai multor generații de artiști din Moldova. Originalitatea limbajului artistic, libertatea nelimitată și esențializarea expresiei formale se manifestă atât în lucrările care preiau ecouri ale postimpresionismului cât și cele inspirate din estetica artei populare, generând o nouă concepție, conform căreia lumea obiectelor este însuflețită și umanizată prin propriile impulsuri interioare.